(RV – 26 martie 2012) Republica Cuba este situată în America Centrală Insulară.
Această insulă din arhipelagul Antilele Mari este înconjurată de Golful Mexic, Oceanul
Atlantic şi Marea Caraibilor. Cucerită de Spania (1501-1513), Cuba a trecut
sub controlul Statelor Unite în 1898, după războiul hispano-american. Insula din arhipelagul
Antilele Mari obţine independenţa în 1902, fiind însă subordonată unui „drept de intervenţie
în afacerile interne” din partea Statelor Unite ale Americii, până în 1934. Odată
cu revoluţia castristă din 1959, Cuba îşi însuşeşte modelul politic-instituţional
sovietic, una din consecinţe fiind decretarea de către SUA a unui embargo economico-comercial,
în vigoare şi în prezent.
Potrivit Constituţiei, la conducerea ţării se află
Partidul Comunist Cubanez, nefiind autorizate alte partide. Adunarea Naţională, formată
din 614 membri aleşi pentru un mandat de cinci ani, alege Consiliul de Stat format
din 31 de membri. Preşedintele Consiliului de Stat este în acelaşi timp şeful statului
şi al guvernului.
În Cuba, cu o populaţie de 11.242.000 de locuitori, catolicii
sunt în proporţie de 60%, mai exact 6.766.000. Cuba numără 11 circumscripţii bisericeşti,
17 episcopi, 304 parohii şi un total de 361 de preoţi (din care 190 diecezani şi 171
preoţi călugări). Analizând procentul credincioşi-preoţi, în medie un preot are în
grijă 18.744 de credincioşi, o cifră care ne dă ideea volumului imens de muncă pentru
clerul cubanez. Dar, în ciuda dificultăţilor pe care le are de înfruntat, poporul
catolic din Cuba îşi trăieşte misiunea cu abnegaţie, curaj, demnitate şi speranţă.
Vizita Papei Benedict al XVI-lea în insula din arhipelagul Antilele Mari are
loc după 14 ani de la vizita lui Ioan Paul al II-lea în Cuba, în ianuarie 1998: o
vizită ale cărei roade s-au extins la nivelul întregii societăţi cubaneze. Să nu uităm
că implicarea Bisericii în dialogul cu autorităţile a făcut posibilă îmbunătăţirea
situaţiei unora dintre disidenţii politici în Cuba.
În iulie 2010, arhiepiscopul
de Havana, cardinalul Jaime Ortega, anunţa eliberarea a 52 de disidenţi politici în
Cuba şi transferarea altor şase în închisori mai apropiate de localităţile lor de
origine, personalităţi politice din lume exprimând satisfacţie pentru reuşita dialogului
Bisericii cu autorităţile cubaneze în favoarea dizidenţilor cubanezi.