În viaţa personală şi comunitară, e necesar a învinge oboseala credinţei şi a regăsi bucuria de a fi creştini: Benedict XVI, la predica Sfintei Liturghii celebrată duminică la León, în Mexic

RV 25 mar 2012. "Toţi creştinii şi comunităţile creştine trebuie să reziste la tentaţia unei credinţe superficiale şi din obişnuinţă, uneori fragmentară şi incoerentă. În viaţa personală şi socială, este nevoie de o inimă curată care numai de la Dumnezeu poate fi primită". Este, pe scurt, predica papei Benedict XVI, duminică, la Sf. Liturghie celebrată în Parcul Bicentenarului de la León, în Mexic. La celebrarea euharistică s-a adus mulţumire lui Dumnezeu pentru aniversarea a 200 de ani de independenţă a Mexicului şi altor ţări latino-americane, invocând lumina cerească pentru noua evanghelizare şi misiunea continentală a Bisericii Catolice din aceste ţări.

"Zideşte în mine, Dumnezeule, o inimă curată" (Psalm 50,12). Rugăciunea psalmistului, puntea de legătură dintre prima şi a doua lectură în Liturgia Cuvântului de la a V-a Duminică din Postul Mare, a fost firul călăuzitor în predica Sfântului Părinte. Este o rugăciune care ne ajută să ne pregătim la sărbătoarea Învierii Domnului dar în acelaşi timp ne îndeamnă să privim "în adâncul inimii umane, mai ales în momentele care unesc durere şi speranţă, ca cele prin care trec acum poporul mexican şi celalte popoare din America Latină".

În istoria lui Israel, a spus Papa la predică, se povesteşte şi despre mari evenimente şi bătălii, dar când trebuie să se confrunte cu existenţa şi destinul său autentic, adică mântuirea, mai mult decât în forţele proprii, îşi pune speranţa în Dumnezeu, "care poate să rezidească o inimă nouă, nu insensibilă şi arogantă. Aceasta ne aminteşte astăzi fiecăruia dintre noi şi popoarelor noastre că, atunci când e vorba de viaţa personală şi comunitară, în dimensiunea ei mai profundă, nu vor fi îndeajuns strategiile umane pentru a ne salva. Trebuie să alergăm şi la Singurul care poate da viaţă în plinătate, pentru că El însuşi este esenţa vieţii şi autorul ei, şi ne-a făcut părtaşi la această viaţă prin Fiul său Isus Cristos".

Evanghelia duminicii ne face să vedem că acest dor străvechi după viaţa deplină s-a împlinit cu adevărat în Cristos. Isus a arătat de pe înălţimea Crucii ceea ce grecii doreau să vadă: "acolo începe 'gloria' sa, prin jertfa sa de ispăşire pentru toţi, ca bobul de grâu căzut în pământ, care, murind, încolţeşte şi aduce rod îmbelşugat.

Făcând referinţă la statuia impunătoare a lui Cristos Rege, care străjuieşte oraşul Guanajuato de pe piscul cel mai înalt al munţilor din împrejurimi, Papa a subliniat un detaliu din acest monument religios: doi îngeri de la picioarele lui Cristos ridică spre cer două coroane, una de rege şi una de spini. "Coroanele care-l însoţesc", a spus Benedict XVI, "arată că regalitatea lui nu este cum mulţi au înţeles-o şi o înţeleg. Împărăţia lui nu constă în puterea armatelor sale prin care să-i supună pe ceilalţi cu forţa sau cu violenţa. Se întemeiază pe o putere mai mare, care cucereşte inimile: iubirea lui Dumnezeu pe care El a adus-o în lume prin jertfa sa şi pe adevărul pentru care a dat mărturie. Aceasta este domnia lui pe care nimeni nu i-o poate lua şi care de nimeni nu trebuie uitată".

Şi astăzi, din acest parc, prin care se doreşte a aminti bicentenarul naşterii naţiunii mexicane, care a unificat multe diferenţe dar cu un destin şi aspiraţii comune, să cerem de la Cristos o inimă curată, în care El să poată locui ca Principe al păcii, graţie puterii lui Dumnezeu, care este puterea binelui, puterea iubirii.

Din Mexic, gândul şi inima Papei s-au îndreptat spre toate popoarele latinoamericane. "La Aparecida", a afirmat Sfântul Părinte, "episcopii din America Latină şi Caraibe şi-au dat seama cu clarviziune de necesitatea de a conforma, reînnoi şi revitaliza noutatea Evangheliei, înrădăcinată în istoria acestor ţări, prin intermediul unei întâlniri personale şi comunitare cu Isus Cristos, care să trezească discipoli şi misionari. 'Misiunea Continentală' în curs de desfăşurare, dieceză cu dieceză, pe acest continent, are obiectivul precis de a face ca această convingere să ajungă la toţi creştinii şi toate comunităţile bisericeşti, pentru ca să reziste la tentaţia unei credinţe superficiale şi din obişnuinţă, uneori fragmentară şi incoerentă. E necesar, şi în această privinţă, a învinge oboseala credinţei şi a recupera bucuria de a fi creştini". Anul Credinţei este, în acest sens, un imbold pentru întreaga Biserică şi fiecare dintre noi de a ne întoarce cu adevărat la Domnul, singurul Mântuitor al lumii.

Aici, serviciul audio: