Papa în Mexic: Vin ca pelerin de credinţă, de speranţă şi de caritate

(RV - 24 martie 2012) "Doresc să-i întăresc în credinţă pe credincioşi, să-i consolidez în ea şi să-i încurajez să o vitalizeze prin ascultarea Cuvântului, prin Sacramente şi coerenţa vieţii”. „Această ţară, acest continent, sunt chemate să trăiască speranţa în Dumnezeu ca o convingere profundă, transformând-o într-o atitudine a inimii şi într-un angajament concret de a păşi uniţi spre o lume mai bună”.

A început într-o atmosferă de bucurie şi de afecţiune, vizita apostolică a lui Benedict al XVI-lea în Mexic. Papa a sosit, având în vedere diferenţa de fus orar, vineri după amiază, la aeroportul din Leόn-Guanajuato, unde a avut loc ceremonia de primire, în prezenţa preşedintelui federal, Felipe Calderόn şi a altor autorităţi civile şi religioase. Din Leόn, serviciul trimisului nostru special, Giancarlo La Vella:

Papa şi Mexic, o relaţie de iubire reciprocă, născută cu Ioan Paul al II-lea şi continuată cu Benedict al XVI-lea. "Tu eşti fratele nostru mexican". Acesta este primul salut adresat Papei de către numeroşii credincioşi care l-au întâmpinat la aeroport. Şi Sfântul Părinte în discursul său, el a răspuns imediat la plăcuta manifestare de afecţiune. Vizibil calm şi zâmbitor, Pontiful a spus că este fericit de această călătorie dorită de mult timp în adâncul inimii sale, în scopul de a confirma în credinţă poporul lui Dumnezeu din aceasta mare naţiune. O dorinţă, exprimată deja, dar nerealizată - a spus Papa - şi de către predecesorul său Fericitul Ioan Paul al II-lea. După ce a amintit bicentenarul independenţei mexicane, unul dintre motivele vizitei, şi Doamna Noastră de la Guadalupe, patroana ţării, Benedict al XVI-lea a intrat în miezul motivelor prezenţei sale în Mexic:
• Vengo como peregrino de la fe, de la esperanza y de la caridad… Vin ca pelerin de credinţă, de speranţă şi de caritate - a spus Papa. Aş dori să-i întăresc în credinţă pe cei care cred în Cristos, să-i consolidez în ea şi să-i încurajez să o revitalizeze prin ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, Prin Sacramente şi coerenţa vieţii”

Un obiectiv care, a continuat Papa, referindu-se la "misiunea continentală", lansată în 2007, la Aparecida, în Brazilia, împreună cu episcopii latinoamericani, care poate fi realizată împărtăşind aceeaşi credinţă cu ceilalţi, prin a fi misionari printre proprii fraţi şi a fi ferment în societate, contribuind la o convieţuire paşnică şi de respect, bazată pe demnitatea incomparabilă a oricărei persoane umane, creată de Dumnezeu, şi pe care nici o putere nu are dreptul de a o uita sau dispreţuiţi. Această demnitate - a continuat - se manifestă într-un mod eminent în dreptul fundamental la libertatea religioasă, în sensul ei adevărat şi în deplina sa integritate.

Este speranţa, în special, cea care schimbă într-adevăr existenţa efectivă a fiecăruia. Aceasta - a subliniat Papa - dacă este înrădăcinată într-un popor şi împărtăşită, se răspândeşte ca lumina care împrăştie întunericul care o ofuschează şi o roade:
• Este a país, este Continente, está llamado a vivir la esperanza en Dios... Această ţară, acest continent, sunt chemate să trăiască speranţa în Dumnezeu, ca o convingere profundă, transformându-o într-o atitudine a inimii şi într-un angajament efectiv de a păşi uniţi spre o lume mai bună. Continuaţi să mergeţi înainte fără a vă descuraja în construirea unei societăţi bazate pe dezvoltarea binelui, triumful iubirii şi răspândirea dreptăţii.

Dar este şi caritatea - a continuat Papa - cheia de boltă din care credinciosul şi Biserica trebuie să-şi inspire propria misiune. Foamea, boala, nevoia trebuie să declanşeze acest simţ de sinceră solidaritate frăţească, care ar trebui să fie îndreptată spre fiecare ...
• Nadie queda excluido por su origen o creencias... Nimeni să nu rămână exclus datorită originii sau convingerilor sale de la această misiune a Bisericii, care nu concurează cu alte iniţiative private sau publice, din contra, ea colaborează de bună voie cu cei care urmăresc aceleaşi scopuri. Cu atât mai puţin pretinde altceva care să nu fie a face bine, în mod dezinteresat şi respectuos, faţă de cel în nevoie, căruia, de multe ori, îi lipseşte mai mult decât orice, tocmai o dovadă de adevărată iubire.

Cuvinte semnificative, prin urmare, cele ale Papei, adresate unui popor care a suferit şi care suferă - aşa cum subliniase în salutul său către Pontif preşedintele Calderón - din cauza crizei economice, a violenţei comise de infractori de drept comun şi a crimei organizate, a dezastrelor naturale. Dar sunt tocmai speranţa, solidaritatea, prezenţa de valori, cum ar fi familia, libertatea, democraţia şi pacea, împreună cu bucuria proverbiala a poporului mexican, cele care pot permite continuarea unui drum de adevărată dezvoltare umană.

În fine, pentru Benedict al XVI-lea a urmat baia de mulţime sărbătorească - foarte mulţi tineri - care, fără întrerupere, l-au însoţit în transferul în papamobil de la aeroportul din Leόn-Guanajuato până la reşedinţa papală de la Colegiul „Santisima Virgen de Miraflores”. Treizeci şi patru de kilometri de afecţiune reciprocă pentru a recunoaşte în Succesorul lui Petru un ghid spiritual esenţial.

rv/A. Lucaci