O călătorie sub semnul bucuriei: editorialul părintelui Lombardi la rubrica „Octava Dies”

(RV – 24 martie 2012) Benedict al XVI-lea a fost primit cu mare căldură şi entuziasm în Mexic. O bucurie simplă şi adevărată care arată încă o dată afecţiunea acestui popor faţă de Sfântul Părinte. În legătură cu entuziasmul mexicanilor la sosirea Papei să-l ascultăm pe directorul nostru general, părintele Federico Lombardi, în editorialul pentru rubrica săptămânalului informativ „Octava Dies”, al Centrului Vatican de Televiziune:

• „Orice surâs care iluminează un chip este o rază de lumină, o invitaţie de a surâde la rândul nostru; este un dialog eficient chiar fără a fi nevoie de cuvinte. Pentru cine-l urmează pa Papă în călătoriile sale apostolice, surâsurile, aplauzele, expresiile de bucurie întâlnire de-a lungul parcursului reprezintă unul dintre aspectele care impresionează cel mai mult.

Câteodată, aceste manifestări se succed pe parcursul a kilometri şi kilometri, iar persoanele care-şi exprimă astfel bucuria pentru vizita Episcopului Romei nu sunt niciodată mase indistincte, ci sunt mulţimi formate din persoane individuale, din suflete şi istorii individuale care vorbesc prin intermediul acelor ochi şi gesturi.

Papă rămâne de fiecare dată foarte impresionat. De altfel, după călătoria în Benin, în mai multe rânduri a vorbit despre vivacitatea spontană şi călduroasă a primirii, pe care a interpretat-o ca pe o dorinţă de viaţă de nestăvilit a unui popor sărac, căruia nu-i lipsesc problemele dramatice, dar care crede şi speră în viitor.

Căldura latino-americană nu este minoră celei africane. Şi mexicanii, în privinţa exprimării afecţiunii şi bucuriei nu vor să fie mai prejos. Este splendid să poţi vedea cum vizita unui Pontif în vârstă poate suscita o bucurie atât de sinceră şi atât de intensă. Este un semn că lumea intuieşte faptul că Papa este purtătorul unui mesaj preţios pentru viaţa şi pacea lumii.

Sfântul Părinte vorbeşte deseori despre bucuria creştină, o bucurie profundă, care ia naştere din credinţa în Cristos cel înviat, bucurie pe care nimeni nu i-o va putea lua vreodată unui credincios. Discursul Papei este unui profund. Ceea ce sperăm este ca bucuria pentru sosirea Papei – prin intermediul ascultării Evangheliei – să se maturizeze şi să se transforme în bucuria de durată a speranţei care nu dezamăgeşte”.