La 24 martie, a XX-a Zi de rugăciune şi post pentru misionarii martiri

(RV - 23 martie 2012) Fondata în 1993 din iniţiativa Mişcării Misionare de Tineret din cadrul Operelor Pontificale Misionare italiene, alegând ca dată aniversarea asasinării arhiepiscopului Oscar Arnulfo Romero, arhiepiscop de San Salvador (24 martie 1980). Ziua de rugăciune şi post în amintirea Misionarilor Martiri se află anul acesta la a douăzecia sa ediţie. Iniţiativa, având scopul de a aminti prin rugăciune şi post pe toţi misionarii care au fost ucişi în lume şi pe toţi operatorii pastorali care şi-a vărsat sângele pentru Evanghelie, s-a extins de-acum la multe dieceze, realităţii de tineret şi misionare, institute călugăreşti din diferite continente.

Tema aleasă pentru această a douăzecia Zi a Misionarilor Martiri este „Iubind până la sfârşit”, care „nu vrea să fie un scop forţat fericit care şterge duritatea violenţei pentru o tragedia unei vieţi frânte în mod dramatic, ci zugrăveşte simplu ultimele clipe ale acelora care, după exemplul Învăţătorului, îşi dau viaţa, iertându-i pe călăii lor”, scrie părintele Gianni Cesena, director naţional italian al Operelor Pontificale Misionare - Missio, prezentând materialul subsidiar pentru animarea evenimentului. "Iată de ce fiecare martiriu, din timpurile lui Ştefan încoace, trebuie citit pe fundalul martirajului lui Isus, martor şi revelator al unui Dumnezeu Tată care iubeşte şi iartă. Isus ne dezvăluie durerea Tatălui, care nu este un vag sentiment de părere de rău pentru păcatul fiilor sau de compasiune pentru suferinţele lor, dar este modul său de a fi îndurător şi fidel.

Pe Cruce Isus reafirmă că planul Tatălui este unitatea familiei umane, care practică împărtăşirea şi trăieşte reconcilierea gest unic capabil să producă pace şi dreptate şi să adune în jurul său toate popoarele. Iată pentru ce misionarii sunt prigoniţi şi ucişi, întrucât sunt purtători ai unei Evanghelii care continuă astăzi şi dintotdeauna, să răstoarne modurile de gândire umane bazate pe egoism şi pe nedreptate”.

Printre indicaţiile pentru celebrarea Zilei., Mişcarea Tineretului Misionar invită comunităţile parohiale şi de viaţă consacrată, seminarele, noviciatele, să utilizeze schemele de Veghe de rugăciune, Calea Crucii, Adoraţia euharistică, Celebrarea ecumenică pregătite pentru această împrejurare, chiar în zilele premergătoare şi în cele următoare zilei de 24 martie; să creeze în biserică „colţul martiriului”, folosind o cruce, o pânză roşie şi scriind numele misionarelor şi misionarilor ucişi în timpul anului; să se informeze dacă în propria dieceză au fost misionari ucişi, chiar în trecut, şi să li se facă cunoscută mărturia; să se facă un gest de reconciliere cu membrii celorlalte confesiuni religioase.

Familiile pot face un gest de reconciliere între soţi şi soţie, între părinţi şi copii, între fraţi şi surori, între membrii aceleiaşi familii; pot invita la prânz un frate sa o soră de o altă naţiune; pot să se roage împreună pentru misionarii ucişi. Bolnavii şi suferinzii pot oferi suferinţa lor în amintirea misionarelor şi misionarilor ucişi, pentru a susţine spiritual munca de apostolat a celor care lucrează în orice colţ al pământului, pentru a cere de la Domnul darul a numeroase vocaţii misionare. Tinerii sunt invitaţi să doneze sânge, să viziteze pe cei care sunt singuri sau apăsaţi de suferinţe (în spitale, într-o casă de tratament, în închisoare, bolnavi sau bătrâni singuri în casă), să trăiască şi să promoveze Ziua în propria parohia şi în dieceză.

Proiectul de Solidaritate urmărit în acesta an prin ofertele strânse din adeziunea la Ziua de rugăciune şi post pentru Misionarii Martiri, priveşte populaţia care locuieşte în zonele muntoase din Papua Noua Guinee , care ajung până la 4000 de metri. Aici numeroase mame şi copiii lor sunt loviţi de HIV/SIDA şi mor cu sutele fără vreo asistenţă. În fapt, Papua Noua Guinee este printre ţările din Pacific cu cel mai mare număr de seropozitivi. Anul trecut a fost construit primul centru de analize şi tratament, în vale, iar acum ar fi nevoie de cel puţin alte cinci în mijlocul munţilor, unde sunt necesare zile de mers pe jos pentru a ajunge multe lase răspândite în pădurile imense sau în podişuri întinse.

rv/A. Lucaci