Aşteptare intensă, în Cuba, pentru călătoria apostolică a Papei: "credinţă puternică şi vocaţii numeroase graţie activităţii pastorale din parohii"

RV 22 mar 2012. Şi Biserica Catolică din Cuba numără cu nerăbdare zilele care au mai rămas pînă la sosirea Sfântului Părinte. Vizita apostolică a Papei începe luni, 26 martie, la Santiago de Cuba şi se va încheia pe 28 martie, la Havana. Unul din cele mai importante momente şi, practic, adevăratul motiv al vizitei papale, îl reprezintă celebrările a 400 de ani de la aflarea imaginii Fecioarei Maria a Carităţii, patroana cerească a Cubei, la sanctuarul marian El Cobre.

În legătură cu viaţa Bisericii din Cuba, Radio Vatican l-a intervievat pe pr. Ariel Suarez, vice-rectorul seminarului arhidiecezan Sfinţii Carol şi Ambroziu din Havana, situat acum într-o nouă zonă a capitalei. Piatra de temelie a noului edificiu a fost binecuvântată de Ioan Paul al II-lea în ianuarie 1998.

Cât de mult contează formarea umană a preoţilor în contextul insulei caraibiene? Răspunde pr. Suarez:
• "Vă mulţumesc pentru această întrebare. Trebuie spus că în cea mai mare parte a vocaţiilor din Cuba este vorba de tineri care nu au în spate o familie creştină, l-au cunoscut pe Isus şi Biserica sa în adolescenţă sau la începutul tinereţii, ceea ce înseamnă că s-au convertit când erau mari. În general, un convertit este plin de zel, are entuziasmul tipic celui care deschide Evanghelia şi îşi dă seama că a găsit o comoară, dar în acelaşi timp, are şi fragilitatea celui cu rădăcini firave, care trebuie să se adâncească odată cu trecerea timpului. În acest sens, formarea umană este mai mult decât necesară. Încercăm să oferim seminariştilor un sprijin psihologic elementar pentru a-i ajuta să-şi asume propria istorie şi să vadă dacă sunt în măsură să trăiască obligaţiile vieţii preoţeşti. Aceasta presupune desigur celibatul, dar mai ales capacitatea de a se dărui fraţilor cu simplitate, smerenie şi sărăcie, aşa cum trăiesc deja preoţii în Cuba, fără a pretinde prestigiul social, cu puţine diferenţe comparativ cu alte forme de trai şi cu resurse modeste".

E greu să fii preot astăzi în Cuba?
• "Trebuie spus că în ultimii 50 de ani parohia a fost cu adevărat inima vieţii bisericeşti cubaneze. Gândiţi-vă că Biserica noastră nu are şcoli sau universităţi şi nici acces la mass-media. Cu toate acestea, cu efort şi sacrificii, Biserica a reuşit să se integreze în noi spaţii. (...) Există o incredibilă creativitate: cantine parohiale pentru cei săraci, meditaţii pentru tineri înainte de examenul la universitate, cursuri de limbi străine şi informatică, programe pentru cei cu autism sau cu sindromul Down, etc. Referitor la misiunea creştină propriu zisă, aş dori să spun că în multe locuri, mai ales la ţară, unde nu există o structură a Bisericii, a prins viaţă în ultimii 20 de ani o experienţă pe care noi o numim "Casa misiunii": un credincios laic deschide uşile casei sale pentru momente de rugăciune, cateheză, lectura şi meditaţia Sfintei Scripturi. Parohul cel mai apropiat merge când poate pentru Sfintele Sacramente. Dar principalii responsabili ai activităţii religioase sunt laicii sau, acolo unde sunt, câteva măicuţe (...). E o experienţă de familie, acest mod de a trăi credinţa, şi noi ţinem foarte mult la ea, pentru că este viaţa Bisericii noastre în aceşti ani".

Ce provocări aşteaptă un răspuns de la Biserica Catolică cubaneză în acest timp de pregătire la Anul Credinţei?
• "Evanghelizarea va fi prioritatea Bisericii din Cuba. Pelerinajul făcut cu statuia Maicii Carităţii (de la El Cobre) ne-a arătat că poporul cubanez este un popor religios, care vrea să se roage şi să se întâlnească cu Dumnezeu. Dar în acelaşi timp în poporul nostru există o mare ignoranţă în ce priveşte credinţa creştină şi multe din atitudinile sau comportamentele noastre, ca popor, nu poartă chipul credinţei. Ţin să subliniez că evanghelizarea înseamnă, pentru noi, a ieşi din biserici şi a merge în căutarea omului. Trebuie să ne convertim noi mai întâi la această nouă formă de prezenţă, trebuie să mergem în întâmpinarea oamenilor. Papa face deja acest lucru la cei 84 de ani ai săi. Tot el ne-a vorbit şi despre Curtea Neamurilor. Anul Credinţei la care ne-a chemat, este un dar al Providenţei. Cum vrea să-l înceapă cu un Sinod al episcopilor despre noua evanghelizare, am speranţa şi o simt ca pe o chemare pe care Dumnezeu o adresează întregii Biserici, că se va întreprinde o nouă evanghelizare".

Aici, serviciul audio: