Viitorul Fericit Giuseppe Toniolo, omul care a trăit cotidianul în lumina vieţii eterne

(RV – 21 martie 2012) Pe 29 aprilie, la 50 de ani de la deschiderea Conciliului Vatican II, venerabilul Giuseppe Toniolo (1845-1918) va fi proclamat Fericit în bazilica „San Paolo fuori de mura” din Roma, informează agenţia catolică SIR. Sfântul Părinte va fi reprezentat de cardinalul Salvatore De Giorgi, arhiepiscop emerit de Palermo şi fost asistent general al Acţiunii Catolice din Italia.

Giuseppe Toniolo a fost un laic de o mare spiritualitate, dedicat rugăciunii şi acţiunii. Soţ, tată, profesor, economist, inspirator al Săptămânilor Sociale, Toniolo a fost înainte de toate un om al speranţei.

Iată un scurt medalion al viitorului Fericit Giuseppe Toniolo trasat de preşedintele naţional al Acţiunii Catolice din Italia, Franco Miano, profesor universitar Interviul a fost relizat de Giovanna Pasqualin Traversa, de la agenţia catolică de presă SIR.

• „Toniolo este sfântul unei vieţi cotidiene trăite pe deplin, fapt ce nu se referă doar la trăirea normalităţii vieţii în toate aspectele sale, dar se referă mai ales la dorinţa intensă de a transforma viaţa cotidiană, trăind-o în lumina vieţii eterne”.

Un aspect de mare actualitate accentuat de profesorul Miano în portretul spiritual al viitorului Fericit Giuseppe Toniolo este aspectul educativ. Era profesor, dar tinerii cărora le preda economia nu erau simpli studenţi, ci „depozit sacru”, „prieteni de condus pe căile Domnului”. „Expresii foarte frumoase care subliniază mai ales deplinul respect pentru vieţile tinerilor care-i erau încredinţaţi”, explică Franco Miano. „Elementul de prietenie” în raportul profesor-student – atât de important pentru profesorul Toniolo – „exprimă factorul esenţial al unei angajări educative, în deplinul respect al rolurilor”.

La numai 28 de ani, mergând împotriva curentului faţă de gândirea dominantă chiar şi la acea vreme, Giuseppe Toniolo afirmă primatul eticii asupra economiei, un mesaj mai actual ca oricând „azi, în faţa capitalismului financiar fără reguli”, cum îl defineşte profesorul Miano.

În finalul interviului, întrebat despre trăsăturile esenţiale ale viitorului fericit, profesorul Miano a spus: „iubire şi comuniune cu Biserica, angajare educativă, atenţie faţă de persoane şi teritoriu”.
„Azi” – a conclus profesorul Franco Miano – „este nevoie mai ales de sfinţenie şi în celebrarea a 50 de ani de la deschiderea Conciliului nu putem să nu ne amintim de chemarea universală la sfinţenie pe care Toniolo a anticipat-o”.