Biserica îl sărbătoreşte pe Sfântul Iosif. Papa: a renunţat la planul propriu pentru
a-l sluji pe cel al lui Dumnezeu
(RV - 19 martie 2012) Biserica îl sărbătoreşte la 19 martie pe Sfântul
Iosif, tatăl putativ al lui Isus. Nenumărate sunt mesajele de urări din partea
unor personaje publice, ca şi de la simpli credincioşi, transmise cu această ocazie
lui Benedict al XVI-lea pentru onomastica sa. Dar care este însemnătatea figurii unui
Sfânt ale cărui discreţie şi umilinţă apar aproape ca o provocare pentru epoca actuală,
cea a imaginii, orientată toată spre maxima vizibilitate garantată de reţelele sociale?
Alessandro
De Carolis de la Serviciile noastre centrale oferă un răspuns extras din magisteriul
dedicat de Papa soţului Fecioarei Maria. • A iubi propria familie fără a spune
lucruri memorabile. A face bine propriilor prieteni fără a-şi crea publicitate. Într-un
cuvânt: a fi mereu prezent acolo unde trebuie, fără a apărea vreodată. Văzut din exterior,
cu siguranţă Sfântul Iosif apare ca un om "nepotrivit", pentru omul supramediatizat
- homo supermediaticus.
Un anti-personaj, în afara "reţelei sociale"
şi de aceea unul care nu contează. Şi asta având în vedere mentalitatea potrivit căreia
„exişti” dacă eşti „dintre prietenii cuiva” şi eşti „de aceeaşi părere în multe
cu el”. Văzut din interior, profilul „invizibil” al Sfântului Iosif este în schimb
la originea unei reţele sociale foarte dense, care se bucură neîntrerupt de "prieteni"
de două mii de ani, şi care doar se adaugă şi nu dispar. Este vorba de mii de institute,
asociaţii, grupuri care au dorit să se cheme cu numele lui - acest Sfântul discret,
artizan al umilinţei - şi să-i încredinţeze propria lucrare. El a fost tovarăşul credincios
şi iubitor al soţiei sale - acela pe care orice soţie şi l-ar vrea alături. A fost
tatăl plin de afecţiune al unui copil, fiu cu o Paternitate aşa de mare şi aleasă
încât putea fi slujită cu bucurie, şi nu suportată de nevoie.
Un punct subliniat
de către Papa Benedict al XVI-lea cu doi ani în urmă: • Sfântul Ambroziu
comentează că ’în Iosif exista amabilitatea şi figura celui drept,
pentru a face mai demnă calitatea sa de martor’ (…) Deşi cunoscuse tulburarea,
Iosif acţionează ’aşa cum îi poruncise îngerul Domnului’, fiind
sigur că împlineşte ceea ce este just(Angelus, 19 decembrie 2010).
Iosif
din Nazaret este omul care l-a educat şi crescut pe Fiul lui Dumnezeu făcut om. Este
exemplul pe care Dumnezeu întrupat l-a avut înaintea sa ani de zile pentru a înţelege
ce înseamnă a fi un om, care foloseşte bine talentul inteligenţei şi întăreşte în
fiecare zi darul credinţei: • Astfel, în ritmul zilelor petrecute la Nazaret,
între simpla casă şi atelierul lui Iosif, Isus a învăţat să alterneze
munca şi rugăciunea, şi să-i ofere lui Dumnezeu
şi efortul de a câştiga pâinea necesară familiei (Audienţa generală,
28 decembrie, 2010).
Iată, de ce, a comentat Papa în urmă câţiva ani, din tăcerea
plină de faptă şi suflet a Sfântului Iosif, se desprinde mereu un profil de o modernitate
invariabilă. În el, a spus ... • …se profilează omul nou, care
priveşte spre viitor cu încredere şi curaj, nu urmează
propriul său plan, dar se încredinţează în întregime milostivirii
nemărginite a Aceluia care adevereşte profeţiile şi deschide
timpul mântuirii(Angelus, 19 decembrie 2010).
Duminică 18 martie,
la rugăciunea „Îngerul Domnului” ca şi în alte ocazii, Benedict al XVI-lea a mulţumit
anticipat celor care înalţă o rugăciune pentru el în ziua sa onomastică. La rândul
său, Papa nu a încetat niciodată să caute ocrotirea Sfântului Iosif. Protecţia umilă
a unui lucrător pentru un "lucrător umil", care de şapte ani conduce Via Domnului,
cum a repetat în mod spontan cu un an în urmă, la terminarea exerciţiilor spirituale
de Postul Mare: • Ne încredinţăm, în acest moment, pazei sale;
ne rugăm pentru ca să ne ajute în slujirea noastră umilă; să păşim înainte
cu curaj sub ocrotirea sa (19 martie 2011, în discursul de închidere
a exerciţiilor spirituale).