Biserica îl sărbătoreşte pe Sfântul Iosif. Papa: a renunţat la planul propriu pentru a-l sluji pe cel al lui Dumnezeu

(RV - 19 martie 2012) Biserica îl sărbătoreşte la 19 martie pe Sfântul Iosif, tatăl putativ al lui Isus. Nenumărate sunt mesajele de urări din partea unor personaje publice, ca şi de la simpli credincioşi, transmise cu această ocazie lui Benedict al XVI-lea pentru onomastica sa. Dar care este însemnătatea figurii unui Sfânt ale cărui discreţie şi umilinţă apar aproape ca o provocare pentru epoca actuală, cea a imaginii, orientată toată spre maxima vizibilitate garantată de reţelele sociale?

Alessandro De Carolis de la Serviciile noastre centrale oferă un răspuns extras din magisteriul dedicat de Papa soţului Fecioarei Maria.
• A iubi propria familie fără a spune lucruri memorabile. A face bine propriilor prieteni fără a-şi crea publicitate. Într-un cuvânt: a fi mereu prezent acolo unde trebuie, fără a apărea vreodată. Văzut din exterior, cu siguranţă Sfântul Iosif apare ca un om "nepotrivit", pentru omul supramediatizat - homo supermediaticus.

Un anti-personaj, în afara "reţelei sociale" şi de aceea unul care nu contează. Şi asta având în vedere mentalitatea potrivit căreia „exişti” dacă eşti „dintre prietenii cuiva” şi eşti „de aceeaşi părere în multe cu el”. Văzut din interior, profilul „invizibil” al Sfântului Iosif este în schimb la originea unei reţele sociale foarte dense, care se bucură neîntrerupt de "prieteni" de două mii de ani, şi care doar se adaugă şi nu dispar. Este vorba de mii de institute, asociaţii, grupuri care au dorit să se cheme cu numele lui - acest Sfântul discret, artizan al umilinţei - şi să-i încredinţeze propria lucrare. El a fost tovarăşul credincios şi iubitor al soţiei sale - acela pe care orice soţie şi l-ar vrea alături. A fost tatăl plin de afecţiune al unui copil, fiu cu o Paternitate aşa de mare şi aleasă încât putea fi slujită cu bucurie, şi nu suportată de nevoie.

Un punct subliniat de către Papa Benedict al XVI-lea cu doi ani în urmă:
• Sfântul Ambroziu comentează că ’în Iosif exista amabilitatea şi figura celui drept, pentru a face mai demnă calitatea sa de martor’ (…) Deşi cunoscuse tulburarea, Iosif acţionează ’aşa cum îi poruncise îngerul Domnului’, fiind sigur că împlineşte ceea ce este just (Angelus, 19 decembrie 2010).

Iosif din Nazaret este omul care l-a educat şi crescut pe Fiul lui Dumnezeu făcut om. Este exemplul pe care Dumnezeu întrupat l-a avut înaintea sa ani de zile pentru a înţelege ce înseamnă a fi un om, care foloseşte bine talentul inteligenţei şi întăreşte în fiecare zi darul credinţei:
• Astfel, în ritmul zilelor petrecute la Nazaret, între simpla casă şi atelierul lui Iosif, Isus a învăţat să alterneze munca şi rugăciunea, şi să-i ofere lui Dumnezeu şi efortul de a câştiga pâinea necesară familiei (Audienţa generală, 28 decembrie, 2010).

Iată, de ce, a comentat Papa în urmă câţiva ani, din tăcerea plină de faptă şi suflet a Sfântului Iosif, se desprinde mereu un profil de o modernitate invariabilă. În el, a spus ...
• …se profilează omul nou, care priveşte spre viitor cu încredere şi curaj, nu urmează propriul său plan, dar se încredinţează în întregime milostivirii nemărginite a Aceluia care adevereşte profeţiile şi deschide timpul mântuirii (Angelus, 19 decembrie 2010).

Duminică 18 martie, la rugăciunea „Îngerul Domnului” ca şi în alte ocazii, Benedict al XVI-lea a mulţumit anticipat celor care înalţă o rugăciune pentru el în ziua sa onomastică. La rândul său, Papa nu a încetat niciodată să caute ocrotirea Sfântului Iosif. Protecţia umilă a unui lucrător pentru un "lucrător umil", care de şapte ani conduce Via Domnului, cum a repetat în mod spontan cu un an în urmă, la terminarea exerciţiilor spirituale de Postul Mare:
• Ne încredinţăm, în acest moment, pazei sale; ne rugăm pentru ca să ne ajute în slujirea noastră umilă; să păşim înainte cu curaj sub ocrotirea sa (19 martie 2011, în discursul de închidere a exerciţiilor spirituale).

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci