Siria. Arhiepiscopul maronit de Damasc: „Creştini neputincioşi; conflict fără o ieşire imediată”

(RV – 15 martie 2012) „Suferinţa pe care o trăim este mare. Asistăm neputincioşi la o situaţie dramatică. Din fericire, Benedict al XVI-lea umple acest gol cu repetate apeluri la pace, justiţie, dialog şi reconciliere”, explică agenţiei catolice de presă „Fides”, mons. Samir Nassar, arhiepiscop maronit de Damasc, la un an de la începerea revoltelor şi violenţelor în Siria.

Arhiepiscopul Nassar aminteşte „că ceea ce a început ca o mică manifestaţie în partea de sud a Siriei, pe 15 martie 2011, s-a transformat într-o criză care antrenează întreaga Sirie, la nivel politic, militar şi economic.

Mons. Nassar observă că acest conflict pare un drum fără ieşire: „pe de o parte”, a spus, „există o putere centralizată care nu vrea să renunţe, pe de altă parte, o revoltă populară care nu dă semne de liniştire, în ciuda intensităţii violenţei cu care este contrastată.
Acest conflict care paralizează ţara a dus la sancţiuni economice: la inflaţie, la devalorizarea monedei locale, creşterea şomajului, distrugeri, populaţii constrânse să fugă din propriile case şi mai ales mii de victime”.

„Populaţia este supusă la presiuni enorme şi la o intensă suferinţă, care se intensifică cu trecerea timpului. Ura, diviziunile şi mizeria cresc în absenţa compasiunii şi ajutoarelor umanitare”, a evidenţiat mons. Nassar, care a indicat familia ca „unicul refugiu pentru victime în această perioadă de criză”.
„Familia acţionează ca un scut care garantează supravieţuirea societăţii şi a Bisericii”, a spus arhiepiscopul maronit de Damasc, „de aceea, în faţa acestei tragedii Biserica a ales să-şi concentreze atenţia şi rugăciunea asupra familiei, punându-i la dispoziţie întregul ajutor şi sprijin posibil”.

Dar, deocamdată, criza nu pare să se îndrepte spre final, iar capătul tunelului nu se zăreşte încă.
„Încotro se îndreaptă şi ce va fi de Siria?”: acestea sunt preocupările creştinilor sirieni în timpul Postului Mare, spune arhiepiscopul maronit de Damasc. „Creştinii din Siria trăiesc Postul Mare în tăcere, cu mâinile goale, cu inima grea şi cu ochii îndreptaţi spre Cristos, cel care ne conduce paşii pe calea iertării şi a păcii”.