2012-03-09 15:04:02

Priorul general al călugărilor carmeliţi: creşte în creştini setea de Cuvântul lui Dumnezeu


(RV - 9 martie 2012) În perioada Postului Mare există multe iniţiative în bisericile din toată lumea, ca pregătire la sărbătoarea Paştelui. Astfel în diecezele romano-catolice din Romînia sunt deosebit de frecvente anul acesta tradiţionalele misiuni populare. Însă în multe ţări este repropusă lectio divina, acea lectură meditată a Sfintei Scripturi însoţită de tăcere şi rugăciune. O asemenea meditare a Cuvântului lui Dumnezeu este o practică datând de la începuturile creştinismului şi este susţinută mai ales de către Papa Benedict al XVI-lea.

Vineri 9 martie, la ora 18.30, în biserica „Santa Maria in Traspontina” din Roma, administrată de părinţii carmeliţi, a fost programată reuniunea pentru a 200-a lectio divina, meditaţia fiind condusă de priorul general al carmeliţilor, părintele Fernando Millán Romeral.

Sergio Centofanti de la redacţia noastră centrală l-a întrebat care este inima sau miezul practicii spirituale lectio divina:
• Inima este cu adevărat Cuvântul. De multe ori ne concentrăm - poate prea mult - asupra persoanelor care fac comentariul, asupra autorilor, în timp ce lectio ne aminteşte întotdeauna că inima este Cuvântul lui Dumnezeu: Dumnezeu, care vorbeşte şi credinciosul care ascultă. De aceea, lectio nu este o chestiune "academică", nu este o chestiune de rituri, este în primul rând o atitudine spirituală. Pentru ca Lectio să reuşească, e foarte importantă o atitudine de tăcere, de ascultare, meditaţie.

Sfântul Iacob ne spune: "Fiţi dintre cei care pun în practică Cuvântul, şi nu numai ascultători înşelându-vă pe voi înşivă”. Cum poate fi rodnică această audiere?
Şi acest aspect este foarte important, deoarece Cuvântul este ascultat, este meditat, există această renumită „ruminatio - rumegare", adică, lăsăm ca Cuvântul să intre cu adevărat în noi şi să poată rodi cu adevărat. Dar cuvântul ne face misionari ai stilului de viaţă propus de Evanghelie. Deci, obiectivul final al Cuvântului este viaţa însăşi, schimbarea realităţii noastre şi a celei care ne înconjoară.

Dar astăzi, mai există sete de Cuvântul lui Dumnezeu între creştini?
Cred că există o sete, într-adevăr, foarte mare. Crede că mulţi catolici au redescoperit locul central al Cuvântului. Este impresionant să vezi cât de mulţi credincioşi, numeroşi credincioşi, atunci când participă la această lectio divina, redescoperă importanţa, vioiciunea Cuvântului în viaţa lor de credinţă. Este o lume nouă ce se deschide, pe care ar trebui deja să o cunoaştem. Dar, uneori, este o descoperire, este o adevărată noutate.

Cum, se poate evita riscul unei abordări individualiste în privinţa Sfintei Scripturi?
Aceasta a fost întotdeauna un pericol, un risc. Şi tocmai această practică a lectio divina, combină aceste două posibilităţi: ascultarea comunitară - în sensul că noi nu ascultăm Cuvântul singuri - iar apoi reflecţia personală, a face astfel ca Cuvântul să poată intra în inima noastră, în fiecare inimă . Deci, aceşti doi poli, aceste două elemente, aspectul comunitar şi aspectul personal, ne îmbogăţesc şi asigură ca cuvântul să poată rodi. Deci, o lectură individualistă, o lectură doar ca simplu studiu, în parte necesară, dar nu completă, dacă nu făcută în cadrul comunităţii şi al Bisericii.

Papa Benedict al XVI-lea în aceşti ani de pontificat, a invitat de mai multe ori la practica lectio divina ...
Chiar şi în „Verbum Domini” (Exortaţia apostolică post-sinodală), Papa a confirmat indulgenţa plenară pentru cei care participă la lectio. Deci, este un Papă pasionat de Cuvânt, de rolul central şi importanţa Cuvântului în viaţa creştină.

Două sute de reuniuni pentru lectio divina, în biserica „Santa Maria in Traspontina”: Ce puteţi spune despre această experienţa personală ?

Dacă mă gândesc la cele două sute de reuniuni, primul sentiment pe care-l am este acela de recunoştinţă faţă de toţi cei care au participat, faţă de toţi cei care fac tot posibilul pentru a lua parte la această experienţă, şi mai presus de toate, simt un pic "de mândrie sănătoasă”. Sunt foarte mândru de faptul că aceşti carmeliţi şi toţi colaboratorii, din toamna anului 1996 până astăzi, în mod continuativ fără întrerupere, au pregătit aceste reuniuni şi au atras mulţi oameni la Cuvântul lui Dumnezeu. Noi carmeliţii ne-am născut în Ţara Sfântă, pe Muntele Carmel şi suntem puternic legaţi de figura lui Ilie. Avem un miez spiritual, carismatic, legat de Cuvânt. Cred că ceea ce facem este un serviciu umil, dar lectio divina ţinută de noi aici, la Roma, este cu siguranţă un mare serviciu pentru Biserica lui Dumnezeu.








All the contents on this site are copyrighted ©.