Priorul general al călugărilor carmeliţi: creşte în creştini setea de Cuvântul lui
Dumnezeu
(RV - 9 martie 2012) În perioada Postului Mare există multe iniţiative
în bisericile din toată lumea, ca pregătire la sărbătoarea Paştelui.
Astfel în diecezele romano-catolice din Romînia sunt deosebit de frecvente anul
acesta tradiţionalele misiuni populare. Însă în multe ţări este repropusă
lectio divina, acea lectură meditată a Sfintei Scripturi însoţită de
tăcere şi rugăciune. O asemenea meditare a Cuvântului lui Dumnezeu este o practică
datând de la începuturile creştinismului şi este susţinută mai ales de către Papa
Benedict al XVI-lea.
Vineri 9 martie, la ora 18.30, în biserica „Santa Maria
in Traspontina” din Roma, administrată de părinţii carmeliţi, a fost programată reuniunea
pentru a 200-a lectio divina, meditaţia fiind condusă de priorul
general al carmeliţilor, părintele Fernando Millán Romeral.
Sergio Centofanti
de la redacţia noastră centrală l-a întrebat care este inima sau miezul practicii
spirituale lectio divina: • Inima este cu adevărat Cuvântul. De multe ori ne
concentrăm - poate prea mult - asupra persoanelor care fac comentariul, asupra autorilor,
în timp ce lectio ne aminteşte întotdeauna că inima este Cuvântul lui Dumnezeu:
Dumnezeu, care vorbeşte şi credinciosul care ascultă. De aceea, lectio nu este
o chestiune "academică", nu este o chestiune de rituri, este în primul rând o atitudine
spirituală. Pentru ca Lectio să reuşească, e foarte importantă o atitudine de tăcere,
de ascultare, meditaţie.
Sfântul Iacob ne spune: "Fiţi dintre cei
care pun în practică Cuvântul, şi nu numai ascultători
înşelându-vă pe voi înşivă”. Cum poate fi rodnică
această audiere? • Şi acest aspect este foarte important,
deoarece Cuvântul este ascultat, este meditat, există această renumită „ruminatio
- rumegare", adică, lăsăm ca Cuvântul să intre cu adevărat în noi şi să poată rodi
cu adevărat. Dar cuvântul ne face misionari ai stilului de viaţă propus de Evanghelie.
Deci, obiectivul final al Cuvântului este viaţa însăşi, schimbarea realităţii noastre
şi a celei care ne înconjoară.
Dar astăzi, mai există
sete de Cuvântul lui Dumnezeu între creştini? • Cred că
există o sete, într-adevăr, foarte mare. Crede că mulţi catolici au redescoperit locul
central al Cuvântului. Este impresionant să vezi cât de mulţi credincioşi, numeroşi
credincioşi, atunci când participă la această lectio divina, redescoperă importanţa,
vioiciunea Cuvântului în viaţa lor de credinţă. Este o lume nouă ce se deschide, pe
care ar trebui deja să o cunoaştem. Dar, uneori, este o descoperire, este o adevărată
noutate.
Cum, se poate evita riscul unei abordări individualiste
în privinţa Sfintei Scripturi? • Aceasta a fost întotdeauna un
pericol, un risc. Şi tocmai această practică a lectio divina, combină aceste
două posibilităţi: ascultarea comunitară - în sensul că noi nu ascultăm Cuvântul singuri
- iar apoi reflecţia personală, a face astfel ca Cuvântul să poată intra în inima
noastră, în fiecare inimă . Deci, aceşti doi poli, aceste două elemente, aspectul
comunitar şi aspectul personal, ne îmbogăţesc şi asigură ca cuvântul să poată rodi.
Deci, o lectură individualistă, o lectură doar ca simplu studiu, în parte necesară,
dar nu completă, dacă nu făcută în cadrul comunităţii şi al Bisericii.
Papa
Benedict al XVI-lea în aceşti ani de pontificat, a invitat de mai multe
ori la practica lectio divina ... • Chiar şi în „Verbum Domini”
(Exortaţia apostolică post-sinodală), Papa a confirmat indulgenţa plenară pentru cei
care participă la lectio. Deci, este un Papă pasionat de Cuvânt, de rolul central
şi importanţa Cuvântului în viaţa creştină.
Două sute de reuniuni
pentru lectio divina, în biserica „Santa Maria in Traspontina”: Ce puteţi
spune despre această experienţa personală ?
Dacă mă
gândesc la cele două sute de reuniuni, primul sentiment pe care-l am este acela de
recunoştinţă faţă de toţi cei care au participat, faţă de toţi cei care fac tot posibilul
pentru a lua parte la această experienţă, şi mai presus de toate, simt un pic "de
mândrie sănătoasă”. Sunt foarte mândru de faptul că aceşti carmeliţi şi toţi colaboratorii,
din toamna anului 1996 până astăzi, în mod continuativ fără întrerupere, au pregătit
aceste reuniuni şi au atras mulţi oameni la Cuvântul lui Dumnezeu. Noi carmeliţii
ne-am născut în Ţara Sfântă, pe Muntele Carmel şi suntem puternic legaţi de figura
lui Ilie. Avem un miez spiritual, carismatic, legat de Cuvânt. Cred că ceea ce facem
este un serviciu umil, dar lectio divina ţinută de noi aici, la Roma, este
cu siguranţă un mare serviciu pentru Biserica lui Dumnezeu.