Orientări sexuale: nu discriminării, dar nu şi unor drepturi speciale care ar slăbi
familia: mons. Silvano Maria Tomasi la ONU
(RV – 9 martie 2012) Observatorul permanent al Sfântului Scaun pe lângă
Organizaţia Naţiunilor Unite cu sediul la Geneva, mons. Silvano Maria Tomasi,
a ţinut două discursuri în cadrul sesiunii Consiliului pentru Drepturile
Omului, în curs de desfăşurare în oraşul elveţian: primul discurs, cu
privire la violenţa – în lume – împotriva copiilor; al doilea, ţinut
vineri dimineaţă, cu privire la problema discriminării bazată pe orientarea
sexuală şi identitatea de gen. Mai multe amănunte, în spicuirile dintr-un interviu
acordat de mons. Silvano Maria Tomasi redacţiei noastre centrale:
• „Am
dorit să reiterez, în numele Sfântului Scaun, că încercările de a crea noi drepturi
pentru minorităţi, pentru grupuri mici, nu conduc în direcţia corectă, în sensul că,
în timp ce vrem să respectăm demnitatea persoanei umane şi să prevenim violenţa şi
discriminările faţă de orice persoană, inclusiv faţă de persoanele care au un comportament
sexual diferit, se insistă asupra unor noi interpretări a principiilor proclamate
în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, fapt care ar conduce la o slăbire a
acestor principii. De pildă, unele grupuri promovează nu doar dreptul la respect
şi la nediscriminare a persoanelor cu comportamente sexuale diferite dar, în unele
state, a fost chiar introdusă căsătoria dintre persoane de acelaşi sex. Trebuie aşadar
să luăm poziţie, să încercăm să explicăm că astfel de decizii nu conduc la concluzii
pozitive”.
Întrebat despre chestiunea privind identitatea de gen, despre
care a vorbit în una din intervenţiile sale la Geneva, mons. Tomasi, Observatorul
permanent al Sfântului Scaun pe lângă Organizaţia Naţiunilor Unite a spus:
•
„Teoria privind „identitatea de gen” merge dincolo de categoria „bărbat” şi „femeie”.
Această teorie se bazează în general pe o ideologie, şi anume: eu nu sunt un bărbat
sau o femeie doar pentru că m-am născut cu caracteristici fizice foarte specifice
pe care mi le-a dat Creatorul, ci mă pot defini în manieră ideologică, în funcţie
de ceea ce consider eu că ar fi identitatea mea sexuală. Mâine, în baza aceleiaşi
ideologii, îmi pot schimba identitatea şi pot acţiona în consecinţă. Realismul creştin,
însă, porneşte de la fiinţă ca atare, aşa cum este, porneşte de la caracteristicile
care fac ca o masă să fie o masă, ca o pară să fie o pară, şi ca o plantă sau o floare
să fie ceea ce sunt. Tot astfel şi pentru persoane, realismul creştin porneşte de
la această premisă de bază. Apoi, trebuie să ţinem în mod natural cont că există comportamente
sexuale diferite şi în astfel de situaţii trebuie să se aibă respect şi să se apere
demnitate tuturor persoanelor. Dar, în acelaşi timp trebuie să existe asigurarea că
soluţiile legislative nu slăbesc familia, pentru că prima datorie a statului este
protejarea familiei. Vedem de fapt cum în toate constituţiile statelor moderne există
o definiţie a căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie, dar şi clauze de protecţie
a familiei. Confruntându-ne apoi cu noi idei, precum identitatea de gen, trebuie
desigur să fim foarte atenţi ca aceste persoane să nu fie discriminate, dar în acelaşi
timp trebuie să fie menţinută tradiţia clară şi puternică a legislaţiei internaţionale
a statelor care vede familia mai ales ca bine comun şi o vede ca pe o uniune stabilă
dintre un bărbat şi o femeie, în vederea unei eventuale procreări.