Exerciţii spirituale în Vatican. Cardinalul Pasinya: reflectăm asupra valorii comuniunii în Biserică

(RV - 28 februarie 2012) Comuniunea cu Dumnezeu, de la care Biserica dobândeşte „milostivire” şi o „călăuză iubitoare”: pe aceste două itinerare a fost articulată marţi dimineaţă dubla meditaţie din cadrul exerciţiilor spirituale de Postul Mare, pe care Benedict al XVI-lea şi membri ai Curiei Romane le trăiesc de duminică 26 februarie până sâmbătă 3 martie în capela Redemptoris Mater din Vatican. Predică exerciţiile spirituale anul acesta cardinalul Laurent Monsengwo Pasinya, arhiepiscop de Kinshasa în Republica Democratică Congo, care a ales ca text de bază prima Scrisoare a Sfântului Ioan.

Cardinalul explică motivul acestei alegeri, în interviul acordat lui Alessandro De Carolis de la serviciile noastre centrale.
• Am văzut că Sfântul Ioan acordă multă atenţie comuniunii în Biserică, atât comuniunii credincioşilor cu Apostolii, cât şi credincioşilor cu Dumnezeu şi Apostolilor cu Dumnezeu. Mi-am zis: este o temă interesantă care este mereu valabilă, deoarece în cadrul acestei teme se vorbeşte despre toate problemele pe care Biserica primară le-a întâmpinat şi pe care noi azi le putem întâlni. Mă refer la ruptura comuniunii din lipsa de credinţă, ruptura comuniunii din lipsă de caritate, ruptura credinţei pentru că nu se urmează învăţătura apostolilor. Şi văzând cum Ioan tratează subiectul deja de la plecare, într-un mod atât de solemn - "ceea ce am văzut, ce am auzit noi vă vestim vouă pentru ca să fiţi în comuniune cu noi" - acest mod de a prezenta lucrurile arată câtă importanţă acordă Ioan acestui aspect. Într-adevăr, la începutul Bisericii existau oameni care nu credeau în Isus, aşa cum şi astăzi există persoane care nu cred în Isus: nu cred că Isus este Mesia, nu cred că Isus s-a întrupat. Vedem că Ioan începe să-i contacteze pe cei care nu cred că Isus a venit şi afirmă: "Erau dintre noi, dar au ieşi, au abandonat". Şi acum avem asemenea comunităţi care erau cu noi şi care au ieşit: toate acele mici comunităţi care la noi sunt numite "biserici de retrezire”, sau fundamentalişti, etc ... toată această realitate este atinsă de textul Sfântului Ioan. Acesta, în cele din urmă, începe să vorbească despre credinţa în Isus Cristos, despre comuniunea cu Dumnezeu şi, între timp, indică criteriile pentru a fi în comuniune cu Dumnezeu Deci, astăzi, suntem interesaţi în a revedea aceste lucruri.

În ce mod cuvintele Scrisorii Sfântului Ioan se împletesc cu temele de Postul Mare?
• Postul Mare este, practic, un a merge cu Isus în pustiu pentru a fi mai aproape de Dumnezeu. Acolo unde Domnul l-a învins pe diavol, şi noi trebuie să-l biruim. Acolo unde Israel, în pustiu, a fost învins de către diavol, şi noi trebuie să evităm de a fi învinşi de diavol. Deci, aceasta este raţiunea de a fi a Postului Mare: faptul că ne ajută să trăim mai intens comuniunea cu Dumnezeu. Comuniunea cu Dumnezeu, aşadar, este în miezul, inima Postului Mare, când în textul scrisorii se spune: "Voi aţi învins datorită ungerii Duhului, datorită Cuvântului lui Dumnezeu, pe care le-aţi primit la botez”.

În mesajul pentru Postul Mare din acest an, Benedict al XVI-lea se concentrează pe aspectul practic de caritate, al carităţii concrete. Ce răsunet au avut cuvintele Papei în Biserica pe care o păstoriţi?
• Apelul Papei, la noi, este profund adevărat: atunci când sunt în Africa, şi se vede acea sărăcie, acea mizerie, se văd acele războaie, tot haosul care există, nu este posibil să nu te gândeşti la acest lucru. De aceea, am primit deschis Mesajul Papei: deoarece corespundea realităţii noastre.

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci