Alocuţiunea Papei la "Angelus": comentariu la ispitirea lui Isus după Sf. Marcu; Pontiful cere rugăciuni pentru săptămâna de Exericţii spirituale de Postul Mare începând de duminică seară în Vatican (text)

(RV - 26 februarie 2012) Iubiţi fraţi şi surori! În această primă duminică a Postului Mare, îl întâlnim pe Isus care, după ce a primit botezul în râul Iordan din partea lui Ioan Botezătorul (Cf Mc 1,9), este ispitit în pustiu (Cf Mc 1,12-13). Naraţiunea Sfântului Marcu este concisă, lipsită de detaliile pe care le citim în celelalte două Evanghelii după Matei şi Luca. Pustiul despre care se vorbeşte are diferite semnificaţii. Poate indica starea de abandon şi de singurătate, "locul" slăbiciunii omului unde nu există puncte de sprijin şi siguranţe, unde ispita devine şi mai puternică. Dar el poate indica şi un loc de refugiu şi adăpost, aşa cum a fost pentru poporul lui Israel scăpat din sclavia egipteană, unde se poate experimenta in mod special prezenţa lui Dumnezeu. Isus "a rămas în pustiu patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana" (Mc 1,13). Sf. Leon cel Mare comentează că "Domnul a voit să sufere atacul ispititorului pentru a ne apăra, cu ajutorul şi a ne învăţa cu exemplul său" (Tractatus XXXIX, 3 De ieiunio quadragesimae: CCL 138/A, Turnholti, 1973, 214-215) .


Ce ne poate învăţa acest episod? După cum citim în cartea „Imitaţiunea lui Cristos”, "omul nu este niciodată cu totul scutit de ispită, atât timp cât trăieşte ..., dar cu răbdarea şi smerenia adevărată vom deveni mai puternici decât orice duşman" (Liber I, C. XIII , Cetatea Vaticanului 1982, 37), răbdarea şi umilinţa de a-l urma în fiecare zi pe Domnul, învăţând a ne construi viaţa nu în afara lui sau ca şi cum el nu ar exista, dar în el şi cu el, pentru că este izvorul adevăratei vieţi. Tentaţia de a-l îndepărta pe Dumnezeu, de a face ordine singuri în noi înşine şi în lume bazându-ne doar pe propriile capacităţi, este mereu prezentă în istoria omenirii.


Isus proclamă că "s-a împlinit timpul şi împărăţia lui Dumnezeu este aproape" (Mc 1,15), anunţă că în el se întâmplă ceva nou: Dumnezeu îi vorbeşte omului în mod neaşteptat, cu o apropiere concretă unică, plină de dragoste; Dumnezeu se întrupează şi intră în lumea omului ca să ia asupra sa păcatul, pentru a învinge răul şi readuce omul în lumea lui Dumnezeu. Dar acest anunţ este însoţit de cererea de a corespunde unui dar atât de mare. În fapt, Isus adaugă: "Convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie" (Mc 1,15); este invitaţia de a avea credinţă în Dumnezeu şi de a ne converti în fiecare zi viaţa noastră la voinţa sa, orientând spre bine toate acţiunile şi gândurile noastre. Timpul Postului Mare este momentul prielnic pentru a reînnoi şi face mai trainic raportul nostru cu Dumnezeu, prin rugăciunea zilnică, actele de pocăinţă, faptele de caritate fraternă.

Să o rugăm cu stăruinţă pe Preasfânta Fecioara Maria, ca să ne însoţească drumul Postului Mare, cu ocrotirea ei şi să ne ajute să imprimăm în inima şi în viaţa noastră cuvintele lui Isus Cristos, să ne convertim la el. Pe lângă aceasta, încredinţez rugăciunii voastre săptămâna de Exerciţii spirituale pe care le voi începe în această seară, împreună cu colaboratorii mei din Curia Romană.


rv/A. Lucaci