Marşul Pocăinţei în Calabria. Nu pot exista reforme, fără convertirea inimii: mons. Giuseppe Fiorini Morosini , episcop de Locri-Gerace

(RV – 18 februarie 2012) „Iubiţi pacea…iubiţi binele comun”: acesta este sloganul celui de-al X-lea Marş al Pocăinţei, organizat de dieceza de Locri-Gerace, din regiunea italiană Calabria. Marşul va avea loc în oraşul Paola, pe 26 februarie, în prima duminică din Postul Mare, programul prevăzând şi o veghe de rugăciune.

Scopul acestei iniţiative spirituale este de a sensibiliza conştiinţele în vederea convertirii inimii, astfel încât credinţa să poată fi cu adevărat trăită în viaţa de zi cu zi. Mons. Giuseppe Fiorini Morosini, episcop de Locri-Gerace, denunţă prezenţa în dieceza sa a unei religiozităţi formale, amestecată cu criminalitatea, şi descrie angajarea pentru o nouă evanghelizare, destinată să înlăture diferenţele dintre credinţă şi trăirea acesteia în viaţa cotidiană.

Mai multe detalii despre semnificaţia şi scopul Marşului Pocăinţei, în interviul cu episcopul de Locri-Gerace, mons. Giuseppe Fiorini Morosini, interviu realizat de Tiziana Campisi, de la redacţia noastră centrală:

• „Marşul Pocăinţei a luat naştere acum 10 ani, în contextul valorizării mesajului asupra convertirii, cu îndemnul la convertirea inimii, adresat mai ales tinerilor din Calabria. Nu pot exista reforme de nici un fel – nici structurale, nici ale realităţilor care ne înconjoară – dacă inima omului nu se converteşte.
Prin acest marş, dorim să atragem atenţia asupra necesităţii binelui comun. În general suntem prea individualişti şi egoişti pentru a cultiva binele comun. Şi, dacă facem o analiză aprofundată a fenomenului legat de fenomenul mafiot din Calabria, vedem o exaltare a egoismului, căci cine comercializează droguri se gândeşte numai la a face bani, nu se preocupă de faptul că vinde de fapt „moarte” odată cu drogurile.
Prin sloganul ales: „Iubiţi pacea…iubiţi binele comun” vrem de fapt să atragem atenţia asupra binelui comun. Acesta trebuie să fie fundamentul binelui comun”.

În ce mod se integrează Biserica în această realitate?
• „Biserica îşi asumă această realitate, punând accentul mai ales pe evanghelizare, prin intermediul căreia vrem să se ajungă la depăşirea unei religiozităţi de tip tradiţional, rod al unei culturi, rezultatul faptului că a fost transmisă în familie, fără a avea însă conştiinţa alegerii lui Isus şi a Evangheliei.
Deseori asistăm la situaţii absurde, de mafioţi care poartă cu ei imagini sacre. Acest fapt este un semnal puternic, şi tragic în acelaşi timp, al unei religiozităţi care nu are un fundament creştin. De aceea, Biserica trebuie să se angajeze cât mai mult în evanghelizare.”