Familia şi parohia, iată cum s-a născut vocaţia mea: comentariul unui preot la Mesajul
Papei pentru Ziua mondială de rugăciune pentru vocaţii
RV 14 feb 2012."Vocaţiile, dar al carităţii
lui Dumnezeu", este tema Zilei mondiale de rugăciune pentru vocaţii
2012, care va fi marcată anul acesta pe 29 aprilie, a patra duminică după Paşti.
În mesajul său, Sfântul Părinte a îndemnat întreaga Biserică să "vestească
din nou, mai ales noilor generaţii, frumuseţea atrăgătoare" a iubirii lui Dumnezeu.
Papa a subliniat printre altele şi rolul care revine Bisericilor locale, dar mai ales
familiilor, care au o importanţă decisivă în a-i ajuta pe tineri să redescopere "frumuseţea
şi importanţa preoţiei şi a vieţii consacrate".
Redacţia noastră centrală
a preluat mărturia preotului camerunez Emile Martin Dibongue, preot din 2005, vice-rector
al Colegiului Urbano al Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor: • "Eu am
întâlnit acea frumuseţe mai întâi în familie, unde am învăţat să-l cunosc pe Cristos,
frumuseţea de a fi cu Cristos. Familia mea m-a condus spre Sacramentele iniţierii
creştine, mai ales spre Euharistie. Aici am făcut prima oară această experienţă extraordinară
a întâlnirii cu Cristos. Mai târziu, această întâlnire s-a reînnoit în cadrul mişcărilor
de tineret din parohia în care am crescut, mai precis în asociaţia "Jeunesse étudiante
chrétienne" (Tinerii studenţi creştini).
Ce experienţe aţi avut în familie
şi parohie? • "Îmi aduc aminte că odată eram în satul Badjob, la ţară, cu mama.
Preotul tocmai venise pentru Sf. Liturghie duminicală. El, de fapt, venise de vineri,
şi ne-a ajuta să ne pregătim pentru spovadă. Duminică, însă, nu am mers să primesc
Sf. Împărtăşanie. Mama m-a întrebat de ce n-am vrut să primesc Euharistia şi ziua
următoare m-a trimis din nou la biserică pentru a lua parte la Sf. Liturghie şi la
Sf. Împărtăşanie. Acest lucru m-a făcut să înţeleg importanţa întâlnirii cu Cristos
în sacramentul Euharistiei. Succesiv, în parohie, am început să fiu ministrant şi
în timpul Sfintelor Liturghii, preotul ne amintea întotdeauna că Euharistia este un
sacrament fundamental, în Euharistie este cuprinsă toată viaţa lui Dumnezeu şi toată
iubirea sa faţă de oameni".
Benedict XVI, continuă jurnalistul, i-a îndemnat
pe cei din educaţie să aibă disponibilitatea de a-i asculta pe cei care simt că au
primit vocaţia la preoţie sau la viaţa consacrată. Acum sutneţi formator într-un seminar,
cum reuşiţi să captaţi aceste semnale? • "Aici, la Colegiul Urbano, cine vine are
deja în spate o bucată de drum şi discernământ. E adevărat că drumul vocaţie nu se
termină niciodată. Criteriul fundamental, cel mai important, este răspunsul la iubirea
lui Dumnezeu. Noi observăm modul în care seminariştii se relaţionează, cum pun în
practică şi cum răspund la îndemnurile noastre. Cu alte cuvinte, dacă ei reuşesc să
vadă în prezenţa noastră un ajutor care să-i facă să descopere experienţa creştină
a iubirii lui Dumnezeu care se dăruieşte".
Într-o societate secularizată,
în care deseori se vorbeşte de scăderea numărului de vocaţii, care sunt speranţele
pentru viitor? • "Îmi dorresc ca noi – operatori pastorali, preoţi, formatori,
persoane consacrate - să fim cei dintâi care dau o mărturie care să-i ajute pe tineri
să înţeleagă frumuseţea a ceea ce au ales în viaţă. Dacă experienţa întâlnirii noastre
cu Cristos este cu adevărat autentică, atunci îi va entuziasma cu siguranţă şi pe
tineri şi îi va ajuta să înţeleagă că este cu adevărat foarte frumos să-i dăruieşte
viaţa lui Cristos. Dacă o persoană, prin propria viaţă, reuşeşte să demonstreze că
a urmat drumul cel mai bun, îi poate convinge şi pe ceilalţi să urmeze acelaşi drum".