Benedict al XVI-lea va dărui României al treilea cardinal din istoria sa. Scurt profil biografic al primului cardinal român, Iuliu Hossu (1885-1970)

(RV – 14 februarie 2012) „Lupta mea s-a sfârşit, a voastră continuă”: cu aceste cuvinte pleca spre casa Tatălui Ceresc, în 1970, cardinalul Iuliu Hossu, episcop greco-catolic de Cluj-Gherla.
Benedict al XVI-lea îl va crea cardinal pe Preafericitul Lucian Mureşan, arhiepiscop major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, în Consistoriul public de sâmbătă, 18 februarie. Va fi al treilea cardinal din istoria Bisericii Catolice din România.

Prezentăm în această emisiune un scurt profil biografic al primului cardinal român, Iuliu Hossu, de venerată memorie.

Momentul ultim şi suprem al Episcopului care a citit Declaraţia Unirii pe Câmpia Blajului, la 1 decembrie 1918, se petrecea la Spitalul Colţea din Bucureşti. Era pe 28 mai 1970. Cu un an şi o lună înainte, pe 28 aprilie 1969, papa Paul al VI-lea l-a creat cardinal „in pectore”.

„Credinţa noastră este viaţa noastră”: fraza programatică a primului cardinal român, Iuliu Hossu, închide în sine, ca într-un scrin, întreaga sa existenţă, fraza care l-a însoţit şi întărit pe drumul calvarului început pe 28 octombrie 1948, când a fost arestat şi dus la mănăstirile Dragoslavele şi Căldăruşani, iar în 1950 la penitenciarul din Sighetu Marmaţiei.

„Credinţa noastră este viaţa noastră”: de câte ori nu şi-a repetat oare cardinalul Hossu aceste cuvinte în nopţile albe petrecute în izolare, întâi la Curtea de Argeş, în 1955, apoi – în 1956 – la Mănăstirea din Ciorogârla, şi din nou la Căldăruşani, unde a rămas în izolare până la sfârşitul vieţii, când a fost transferat fără speranţă de supravieţuire, la spitalul Colţea din Bucureşti?

Iuliu Hossu a venit pe lume, pe 30 ianuarie 1885, în satul Milaş, din judeţul Bistriţa Năsăud. Avea să urmeze calea parcursă mai înainte de tatăl său, Ioan Hossu, preot greco-catolic. A studiat la Colegiul Urbano al Congregaţiei "De Propaganda Fide", urmând doctoratul în filozofie, în 1906, şi doctoratul în teologie în 1910. A fost hirotonit preot în ultimul an de studii, pe 27 martie 1910, de către episcopul Vasile Hossu.
Oricât de căutate ar fi, cuvintele cu care s-ar încerca trasarea unui portret spiritual al cardinalului Iuliu Hossu, acestea ar rămâne oricum insuficiente şi sărace. Deşi s-a simţit foarte onorat şi plin de gratitudine pentru înalta recunoaştere din partea papei Paul al VI-lea, care l-a creat cardinal, Iuliu Hossu a dorit cu ardoare să rămână lângă turma sa, în România, aflată „în mijlocul lupilor”.
Dar, poate că cele mai potrivite cuvinte pentru a-l descrie sunt cele rostite chiar de papa Paul al VI-lea, care l-a creat cardinal „in pectore”, pe 28 aprilie 1969. Însă, numele cardinalului Iuliu Hossu a fost făcut public în Consistoriul din 5 martie 1973, când Paul al VI-lea a spus în Cuvântul său:
„Alegerea noastră s-a oprit asupra unui alt slujitor ilustru al Bisericii, deosebit de merituos pentru fidelitatea sa, ce i-a cauzat îndelungate suferinţe şi privaţiuni; el însuşi este un simbol şi reprezentant al fidelităţii multor episcopi, preoţi, călugări, călugăriţe şi credincioşi ai Bisericii române de rit bizantin: este vorba de venerabilul Frate Iuliu Hossu, episcop de Cluj-Gherla, care a murit pe 28 mai 1970.
El însuşi cel care – cunoscând determinarea noastră – ne-a rugat cu înflăcărare să nu-i dăm curs: aducând motivaţii de o asemenea demnitate, de o atât de pilduitoare detaşare faţă de propria persoană şi de un spirit de slujire faţă de Biserica sa, atât de emotionant încât ne-am simţim obligaţi să-i respectăm dorinţa, cel puţin în sensul de a nu anunţa atunci înălţarea sa la demnitatea de cardinal.
Acum, când el a dispărut de pe scena lumii, care îi păstrează însa o vibrantă amintire, ne considerăm aproape datori de a face astfel încât Biserica întreagă, şi cea română în special, să ştie – spre mângâiere şi încurajare - care a fost voinţa noastră şi motivele pentru care aceasta nu a fost făcută publică mai înainte”.

RV - AMG.

Aici, serviciul audio: