2012-02-10 13:13:51

Lourdes demonstrează că Dumnezeu este promisiune de viaţă: interviu cu mons. Jacques Perrier, episcop di Tarbes-Lourdes


(RV – 10 februarie 2012) Sărbătoarea Sfânta Fecioară Maria de la Lourdes, care se celebrează sâmbătă, 11 februarie, coincide cu Ziua Mondială a Bolnavului. Vă reamintim că cea de-a XIX-a Zi Mondială a Bolnavului are ca temă: “Ridică-te şi mergi! Credinţa ta te-a mântuit” (Lc 17,19)
În ajunul Zilei Mondiale a Bolnavului, Anita Bourdin, de la agenţia catolică de presă „Zenit”, a luat un interviu monseniorului Jacques Perrier, episcop di Tarbes-Lourdes, din care reproducem unele pasaje:

Ioan Paul al II-lea a ales ca Ziua Mondială a Bolnavului să coincidă cu sărbătoarea Sfânta Fecioară Maria de la Lourdes. De ce această Zi şi de ce Lourdes?
Mons. Perrier: „Desigur, instituirea Consiliului Pontifical pentru Pastorala Sănătăţii şi a Zilei Mondiale a Bolnavului are la origine experienţa personală a lui Ioan Paul al II-lea.
Sfântul Părinte a avut nevoie de mult timp înainte de a reveni la activitatea normală, după atentatul din 13 mai 1981, care i-a lăsat sechele pentru toată viaţa. Dar nu este aceasta unicul motiv.
Ioan Paul al II-lea era convins că rugăciunea şi oferirea suferinţei bolnavilor jucau un rol important în sfinţirea Bisericii şi în evanghelizare.
Titlul Scrisorii Apostolice Salvifici Doloris este la fel de revelator în privinţa viziunii sale.
În ceea ce priceşte alegerea sanctuarului de la Lourdes, loc cunoscut pentru vindecările sale, acest fapt demonstrează că Dumnezeu este promisiune de viaţă, că dorinţa de vindecare este absolut legitimă şi că activitatea personalului de îngrijire medicală trebuie să fie apreciată şi susţinută de Biserică.
Bernadetta Soubirous, devenită călugăriţă, a fost o excelentă infirmieră, în ciuda slabei sale pregătiri iniţiale.”

În acest an, mesajul lui Benedict al XVI-lea insistă asupra Sacramentelor de vindecare…
Mons. Perrier: „De la Conciliul Vatican II şi de la reforma liturgică pe care a inspirat-o, Biserica nu va vorbeşte de „ungerea extremă”, cu toată încărcătura lugubră pe care această expresie o avea în mentalitatea comună. Dar este o greşeală definirea ungerii bolnavilor ca „sacrament al bolnavilor”, ca şi cum ar fi unicul sacrament care s-ar potrivi cu situaţia bolnavilor, pentru că la fel de potrivite sunt Spovada şi Sfânta Împărtăşanie. Nu este oare Euharistia zălog al vieţii eterne? „Daca mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci” (Ioan 6,50).” (…)







All the contents on this site are copyrighted ©.