2012-01-30 14:30:12

La rugăciunea „Îngerul Domnului” Papa a vorbit despre puterea lui Isus de a vindeca relele spirituale


(RV - 30 ianuarie 2012) Alocuţiunea Papei rostită duminica trecută la întâlnirea pentru rugăciunea „Angelus” cuprinde o reflecţie despre vindecarea bolii spirituale. Pontiful pleacă de la Evanghelia zilei luată de la Sfântul Marcu 1,21-28 care ni-l prezintă pe Isus predicând în zi de sâmbătă în sinagoga din Cafarnaum, micul oraş de pe malul lacului Galileii unde locuiau Petru şi fratele său Andrei. Învăţătura sa trezeşte uimirea lumii şi este urmată de eliberarea „unui om posedat de un duh necurat” (v.23), care recunoaşte în Isus ’pe sfântul lui Dumnezeu’, adică pe Mesia. În scurt timp, faima lui Isus din Nazaret se răspândeşte în toată regiunea pe care el o parcurge vestind Împărăţia lui Dumnezeu şi vindecând bolnavii de orice fel: cuvânt şi acţiune.

Sfântul Ioan Gură de Aur observă cum Domnul „alternează discursul în beneficiul ascultătorilor, trecând de la semne prodigioase la cuvinte şi din nou de la învăţătura doctrinei la minuni” (Hom. in Matthaeum 25,1: PG 57,328).

Cuvântul pe care Isus îl adresează oamenilor deschide imediat accesul la voinţa Tatălui şi la adevărul despre noi înşine. Însă nu aşa se întâmpla în cazul cărturarilor, care trebuiau să se sforţeze să interpreteze Sfintele Scripturi prin numeroase reflecţii. Pe lângă aceasta, Isus unea eficienţa cuvântului cu cea a semnelor de eliberare de rău. Sfântul Atanasie observa că „a porunci diavolilor şi a-i izgoni nu este o lucrare umană ci divină”; în fapt, Domnul „îndepărta din oameni toate bolile şi orice infirmitate”. Şi conclude: „Cine, văzând puterea sa…s-ar mai fi îndoit că el era Fiul, Înţelepciunea şi Puterea lui Dumnezeu?” (Oratio de Incarnatione Verbi 18:19. PG 25, 128 BC.129 B).

Iar Papa comentează: „Autoritatea divină nu este o forţă a naturii. Este puterea iubirii lui Dumnezeu care creează universul şi, întrupându-se în Fiul Unul-născut, coborând în umanitatea noastră, reînsănătoşeşte lumea coruptă de păcat. Cum scria Romano Guardini, „întreaga existenţă a lui Isus traduce puterea în umilinţă” şi reprezintă „suveranitatea care se înjoseşte luând forma de sclav” (Il Potere, Brecia 1999, 141.142).

Contrar autorităţii omeneşti, care aproape întotdeauna înseamnă putere, stăpânire, succes, autoritatea divină înseamnă slujire, umilinţă, iubire, ce se poate exemplifica prin gestul lui Isus care se apleacă şi spală picioarele ucenicilor (Cf In 13,5), care caută adevăratul bine al omului, care vindecă rănile, care e capabil de o iubire atât de mare încât îşi dă viaţa, pentru că este Iubirea.

Cum afirma Sfânta Ecaterina din Siena în una din scrisorile sale: „Este necesar ca noi să vedem şi cunoaştem, în adevăr, cu lumina credinţei, că Dumnezeu este iubirea supremă şi veşnică, şi nu poate voi altceva decât binele nostru” (Ep. 13 in: Le Lettere, vol. 3, Bologna 1999,206).








All the contents on this site are copyrighted ©.