Primatul lui Dumnezeu şi acţiunea socială: marcat, la Torino, bicenteneraul naşterii sf. Iosif Cafasso

RV 16 ian 2012. Un adevărat "mărgăritar" al clerului, înzestrat cu o "capacitate extraordinară de primire, înţelegere şi milostivire": în aceşti termeni, card. Mauro Piacenza, prefect al Congregaţiei pentru Cler, l-a amintit duminică pe sf. Iosif Cafasso, la Sfânta Liturghie de încheiere a manifestărilor bicentenarului de la naştere. Născut la 15 ianuarie 1811 şi mort la Torino în 1860, sf. Iosif Cafasso a avut o influenţă foarte mare asupra vieţii Bisericii din secolul XIX, fiind considerat de prietenul său sf. Ioan Bosco "model de viaţă sacerdotală". Cu o bună zestre intelectuală, care l-a ajutat să formeze generaţii de preoţi, Iosif Cafasso a avut o predilecţie pastorală faţă de cei condamnaţi la moarte şi de familiile lor. Este venerat drept ocrotitor ceresc al deţinuţilor.

Redacţia centrală l-a contactat pe mons. Cesare Nosiglia, arhiepiscop de Torino:
• "Viaţa şi slujirea sf. Iosif Cafasso amintesc tuturor necesitatea primatului lui Dumnezeu, al acţiunii concrete şi pe plan istoric, pentru că el i-a slujit pe cei săraci în forme foarte practice. Dar toate acestea erau rod al credinţei sale: trebuie păstrată vie credinţa, iubirea faţă de Domnul, rădăcina faptelor de caritate socială, şi iubirea faţă de cei nevoiaşi. Raportat la stilul de viaţă de astăzi - foarte încărcat şi fluid, inclusiv pe plan pastoral, cu multiple activităţi – acest bicentenar exprimă exigenţa de a se întoarce la rădăcinile a ceea ce facem ca creştini: la credinţa în Domnul, iubirea faţă de El, căutarea continuă a unei vieţi care să fie o viaţă de har, înrădăcinată în cuvântul lui Dumnezeu, Sacramente şi rugăciune".

De importanţă fundamentală este şi legătura sf. Iosif Cafasso cu sf. Ioan Bosco, pentru care a fost un adevărat dascăl. Amândoi au acordat educaţiei o atenţie cu totul specială:
• "Sf. Iosif Cafasso şi sf. Ioan Bosco ne spun şi astăzi că educaţia este o chestiune de inimă şi că numai Dumnezeu este stăpânul inimii. Noi nu vom reuşi în niciun lucru dacă Dumnezeu nu ne învaţă. Cei doi sfinţi ne arată caracteristicile educaţiei autentice, de exemplu, credibilitatea educatorului care se raportează la copii şi tineri în termeni de mărturie de viaţă şi nu doar de cuvinte. În al doilea rând, educaţia ca faptă de iubire impregnată de credinţă. Credinţa dă efortului educativ o bază şi un orizont, dă vieţii un sens. În fond, a educa înseamnă a descoperi în continuu planul lui Dumnezeu în privinţa vieţii proprii. În fine, ei ne îndeamnă să formăm personalităţi deschise la binele comun. Este nevoie de toţi: buni creştini şi cetăţeni cinstiţi".

Sf. Iosif Cafasso este cunoscut drept ocrotitorul ceresc al deţinuţilor. Cât de actuală este mărturia lui pentru noi? Răspunde arhiep. Nosiglia:
• "El a văzut întotdeauna în cel deţinut o persoană umană, un fiu al lui Dumnezeu şi ca atare, deţinător de drepturi inalienabile care trebuie respectate. E necesar ca închisoarea să devină un loc de răscumpărare, unde să se poată regăsi cu adevărat motivaţiile unei vieţi demne, pentru ca, ispăşită pedeapsa, deţinuţii să-şi poată redobândi cinstea în faţa societăţii. Ştim că sf. Iosif Cafasso avea de a face mai ales cu cei condamnaţi la moarte, cărora le dăruia apropierea pastorală, îndemnându-i să nu-şi piardă încrederea în milostivirea Domnului, contribuind deseori el însuşi la convertiri autentice. Astăzi, închisorile sunt locuri cu adevărat foarte grele, riscă să agraveze pedeapsa deţinutului, dar mai ales să-i împietrească inima, mărindu-i disperarea şi accentuându-i singurătatea. Obiectivul spre care ar trebui să tindem este acela de a face din închisoare un spaţiu de răscumpărare, o comunitate de oameni unde fiecare să colaboreze cu ceilalţi pentru un ambient mai uman, mai just şi senin. Cred că acesta reprezintă un 'obiectiv de civilizaţie', spre care trebuie să păşim cu determinare şi curaj".

Ce învăţătură a lăsat Bisericii din Torino bicentenarul naşterii sf. Iosif Cafasso? Răspunde arhiepiscopul Nosiglia:
• "Am rămas mai tari pe drumul credinţei şi al primatului lui Dumnezeu, dar şi cu un plus de dăruire şi ospitalitate faţă de cei săraci, cu o mai mare atenţie la noile forme de sărăcie. Toate acestea sunt agravate astăzi de criza economică, dar dacă vom reuşi să vedem în această criză o resursă care să ne aducă aminte de anumite valori – sobrietatea şi o mai mare solidaritate – în cele din urmă, criza economică se poate dovedi pozitivă".