Papa la „Angelus”: migranţii „nu sunt numere”, ci persoane care caută „un loc unde
să trăiască în pace”; importanţa îndrumătorului spiritual în recunoaşterea chemării
(RV - 15 ianuarie 2012) În duminica a II-a din Timpul liturgic ordinar şi în Ziua
Mondială a Migrantului şi Refugiatului, la întâlnirea pentru recitarea împreună
a antifonului „Îngerul Domnului”, Benedict al XVI-lea a îndemnat miile de credincioşi
prezenţi în Piaţa Sfântul Petru dar şi pe cei care au urmărit evenimentul la radio
sau televiziune, să se roage pentru migranţi, care „nu sunt numere”, ci bărbaţi şi
femei, copii, tineri şi vârstnici „protagonişti ai vestirii Evangheliei” în lumea
contemporană. Papa a dedicat alocuţiunea evangheliei duminicale despre chemarea
de către Isus a primilor ucenici, subliniind rolul călăuzei spirituale în recunoaşterea
şi urmarea vocaţiei, şi a amintit Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor,
care se celebrează de la 18 la 25 ianuarie.
Pontiful a invitat credincioşii
„să fie martori autentici ai Evangheliei” şi „purtătorii ai Vestei celei Bune” împreună
cu fraţii şi surorile noastre, migranţi şi refugiaţi, „trăind în mod concret solidaritatea
şi caritatea creştină, nu numai prin rugăciune ci şi prin fapte”.
Sunt cuvintele
Papei rostite duminică imediat după recitarea antifonului marian „Îngerul Domnului”
în Piaţa Sfântul Petru, în cea de-a 98-a Zi Mondială a Migrantului şi Refugiatului: •
Milioane de persoane sunt implicate în fenomenul migraţiilor, dar ele nu sunt numere!
Sunt bărbaţi şi femei, copii, tineri şi vârstnici care caută un loc unde să trăiască
în pace. În Mesajul meu pentru această Zi am atras atenţia asupra temei „Migraţiile
şi noua evanghelizare”, subliniind că migranţii sunt nu doar destinatari, dar şi protagonişti
ai vestirii Evangheliei în lumea contemporană.
Îndemnând la o mai bună
înţelegere a nevoilor migranţilor şi refugiaţilor şi în special dorinţa lor de a-l
întâlni pe Dumnezeu, precum şi la a se ruga pentru ca „toţi cei ce trăiesc în pământ
străin”, Benedict al XVI-lea a salutat „în acest context” reprezentanţii comunităţilor
de migranţi din Roma, prezenţi astăzi în Piaţa Sfântul Petru.
De asemenea a
amintit că de la 18 la 25 ianuarie se desfăşoară Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea
Creştinilor, cerând tuturor să se roage pentru realizarea unităţii voite de Cristos. •
Invit pe toţi, la nivel personal şi comunitar, la a se uniîn mod spiritual
şi, unde este posibil, chiar practic, pentru a invoca de la Dumnezeu darul deplinei
unităţi între ucenicii lui Cristos.
Mai înainte, Sfântul Părinte oferise
o reflecţie pe marginea textelor Liturghiei duminicale din care se desprinde teme
vocaţiei. • În fapt - a spus - în Evanghelie este chemarea primilor ucenici
din partea lui Isus iar în prima lectură este chemarea profetului Samuel. În amândouă
povestirile se remarcă importanţa figurii care desfăşoară rolul de mediator, ajutând
persoanele chemate să recunoască vocea lui Dumnezeu şi să o urmeze. În cazul lui
Samuel, este vorba de Eli, preot la templul din Silo, unde era păzită în antichitate
arca alianţei, înainte de a fi transportată la Ierusalim. Într-o noapte Samuel, care
era încă un băiat şi de mic trăia în serviciul templului, de trei ori consecutiv s-a
auzit chemat în somn şi a alergat la Eli. Dar nu era el cel care îl chema. A treia
oară Eli a înţeles şi i-a zis lui Samuel. Dacă te mai cheamă, răspunde-i: „Vorbeşte,
Doamne, sluga ta ascultă" (1Sam 3,9). Şi aşa s-a întâmplat, şi de atunci încolo
Samuel a învăţat să recunoască cuvintele lui Dumnezeu şi a devenit profetul său credincios.
În cazul ucenicilor lui Isus, figura mediatoare este cea a lui Ioan Botezătorul. În
fapt, Ioan avea un mare cerc de ucenici, şi între aceştia erau şi două perechi de
fraţi Simon şi Andrei, Iacob şi Ioan, pescari din Galileea.
Tocmai la doi dintre
aceştia Botezătorul l-a indicat pe Isus, a doua zi după botezul în râul Iordan. L-a
arătat spunându-le: "Iată Mielul lui Dumnezeu"(In 1,36), care echivala cu a
spune: Iată-l pe Mesia. Şi acei doi l-au urmat pe Isus, au rămas îndelung cu el şi
s-au convins că era cu adevărat Cristos. Îndată au spus-o celorlalţi, şi aşa s-a format
primul nucleu a ceea ce avea să devină colegiul Apostolilor.
În lumina acestor
două texte, aş vrea să subliniez - a continuat Papa - rolul decisiv al călăuzei spirituale
în drumul de credinţă şi, în special, în răspunsul la vocaţia de consacrare specială
pentru slujirea lui Dumnezeu şi a poporului său. • Deja credinţa creştină
însăşi, prin sine, presupune anunţul şi mărturia: în fapt ea consistă în adeziunea
la vestea cea bună că Isus din Nazaret a murit şi înviat, că este Dumnezeu. Şi astfel
şi chemarea de a-l urma pe Isus mai îndeaproape, renunţând la a forma o familie proprie
pentru a se dedica marii familii a Bisericii, trece în mod normal prin mărturia şi
propunerea unui „frate mai mare”, de obicei a unui preot. Aceasta fără a uita
rolul fundamental al părinţilor, care prin credinţa lor genuină şi bucuroasă şi iubirea
lor conjugală arată fiilor că este frumos şi este posibil a construi toată viaţa pe
iubirea lui Dumnezeu.
În finalul alocuţiunii, ca de obicei un gând al Papei
la Maica Domnului: • Dragi prieteni, să o rugăm pe Fecioara Maria pentru
toţi educatorii, în special pentru preoţi şi părinţi, ca să aibă conştiinţa deplină
despre importanţa rolului lor spiritual, pentru a favoriza în tineri, pe lângă creşterea
umană, răspunsul la chemarea lui Dumnezeu, spunând „Vorbeşte, Doamne,
slujitorul tău te ascultă”.
Primiţi şi binecuvântarea Papei invocată la
întâlnirea pentru rugăciunea Îngerul Domnului” duminică 15 ianuarie, binecuvântare
ce ajunge pe această cale la toţi ascultătorii noştri dispuşi lăuntric în spirit de
credinţă.