Episcopii catolici din România solicită sprijinul Preşedintelui Traian Băsescu
pentru modificarea Legii Arhivelor

(RV - 9 ianuarie 2012) Arhivele Bisericii aparţin Bisericii şi nu Statului: este convingerea care stă la baza unei Scrisori Deschise a episcopilor catolici din România în care se solicită sprijinul preşedintelui Traian Băsescu pentru modificare Legii Arhivelor.

Scrisoarea deschisă, purtând data de 11 decembrie 2011, este însoţită de un comunicat de presă de la 9 ianuarie 2012 al Conferinţei Episcopilor din România (CER).


CONFERINŢA EPISCOPILOR DIN ROMÂNIA
Str. Diligenţei nr. 24, sector 3, 031555 - Bucureşti
Tel. / Fax [phone]
e-mail: [e-mail]


Bucureşti, nr. 2/ 09.01.2012

C O M U N I C A T D E P R E S Ă
Episcopii catolici din România solicită sprijinul Preşedintelui Traian Băsescu
pentru modificarea Legii Arhivelor

Conferinţa Episcopilor Catolici din România, din a cărei componenţă fac parte toţi episcopii greco-catolici şi romano-catolici din ţara noastră, s-a adresat domnului preşedinte Traian Băsescu, la data de 14 decembrie 2011, în chestiunea modificării Legii Arhivelor (Legea Nr. 16/ 1996).

Luând act de modificările formulate în Parlamentul României la Legea Arhivelor Naţionale, Conferinţa Episcopilor Catolici din România a constatat cu satisfacţie faptul că acestea creează cultelor religioase legal recunoscute în România posibilitatea de a-şi redobândi patrimoniul arhivistic şi documentar confiscat în perioada regimului comunist. Modificările în cauză se bucură de votul favorabil al Camerei Deputaţilor, vot adoptat în şedinţa din 8 noiembrie 2011.

În această ordine de idei, dar şi datorită diverselor replici, preluate de presa centrală şi locală, ale unor oameni politici, intelectuali şi membri ai unor asociaţii profesionale ale cadrelor Arhivelor Naţionale ale României, Conferinţa Episcopilor Catolici din România s-a adresat preşedintelui ţării solicitând şefului statului să semneze modificările aduse legii mai sus menţionate. În acest context ierarhii catolici au fundamentat din punct de vedere istoric şi juridic această solicitare, expunând pe larg temeiurile în care are loc acest demers al Bisericii Catolice din România, demers de care, însă, se vor putea bucura concomitent toate cultele legal recunoscute în ţara noastră.

Ierarhii Bisericii Catolice, membri ai Conferinţei Episcopilor din România, se declară profund nedreptăţiţi de confiscările, înstrăinările şi distrugerile suferite de patrimoniul arhivistic al Bisericii Catolice din România, dar şi al celui aparţinător altor culte, acţiuni desfăşurate de regimul comunist încă din anii 1948, 1950 şi 1970. După 1989 regimul comunist a fost înlăturat, dar multe dintre abuzurile acestuia trenează încă în soluţionarea şi repararea lor juridică, fizică şi morală. Un astfel de abuz este şi confiscarea fondurilor arhivistice de la episcopiile, mănăstirile ordinelor călugăreşti, protopopiatele şi parohiile Bisericii noastre. Nici Legea Nr. 16 din 1996 şi nici modificările ulterioare aduse acesteia nu au introdus măsurile reparatorii morale şi juridice atât de aşteptate, perpetuând realităţile şi abuzurile regimului totalitar comunist. Din acest motiv ierarhii Bisericii Catolice din România se declară profund nedreptăţiţi de acuzele aduse în presă de diverse organizaţii sau persoane, le resping în mod hotărât şi solicită preşedintelui ţării semnarea textului juridic, în forma sa modificată şi aprobată de votul Camerei Deputaţilor la 8 noiembrie 2011.

Biserica Catolică din România, prin ramurile ei, Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică şi Biserica Romano-Catolică, îşi exprimă speranţa că această solicitare a sa de ordin moral şi patrimonial-cultural va fi soluţionată în mod favorabil. În calitatea sa de instituţie spirituală, care a contribuit în mod decisiv la formarea spirituală şi la cultura milenară a poporului român, Biserica Catolică din ţara noastră doreşte să i se creeze cadrul legislativ şi să i se recunoască în mod legal dreptul natural de a-şi păstra, conserva şi valorifica singură trecutul istoric. Arhive ecleziastice au existat şi există în mod obligatoriu pentru toate diecezele şi eparhiile noastre, încă din Evul Mediu, fapt care constituie o bogăţie culturală imensă atât pentru Biserică dar şi pentru întreaga ţară. Crearea cadrului legal pentru retrocedarea fondurilor arhivistice confiscate este un deziderat primordial al Bisericii noastre, un act de dreptate şi de democraţie şi o recunoaştere a rolului Bisericii Catolice în istoria şi cultura României.


În anexă: Textul scrisorii deschise nr. 81/14.12.201, adresată de Conferinţa Episcopilor catolici din România Preşedintelui Traian Băsescu şi înregistrată la Administraţia Prezidenţială cu Nr. 260/05.01.2012.

Pr. Eduard – Mihai Coşa
Secretar general

Persoană de contact
Claudiu Sergiu CALIN
arhivist diecezan
Episcopia Romano-Catolica de Timişoara
Archivum Dioecesanum Timisoarense
Str. dr. h.c. Augustin Pacha Nr. 4
300.055 Timisoara-Cetate
tel. [phone]
email: [e-mail]

------------------------------------------------------------------------------


CONFERINŢA EPISCOPILOR DIN ROMÂNIA
Str. Diligenţei nr. 24, sector 3, 031555 - Bucureşti
Tel. / Fax [phone]
e-mail: [e-mail]


Nr. 81/14.2.2011
Domnului
Traian BĂSESCU
Preşedintele României

B U C U R E Ş T I

Stimate Domnule Preşedinte,
membrii Conferinţei Episcopilor Catolici din România, Lucian Mureşan, arhiepiscop major, Arhiepiscopia Română Unită, Greco-Catolică de Alba Iulia şi Făgăraş (Blaj), Ioan Robu, arhiepiscop şi mitropolit, Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti, György Jakubinyi, arhiepiscop şi ordinariu armeano-catolic, Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia, Florentin Crihălmeanu, episcop eparhial, Episcopia Română Unită, Greco-Catolică de Cluj-Gherla, Martin Roos, episcop diecezan, Episcopia Romano-Catolică de Timişoara, Alexandru Mesian, episcop eparhial Episcopia Română Unită, Greco-Catolică de Lugoj, László Böcskei, episcop diecezan, Episcopia Romano-Catolică de Oradea, Virgil Bercea, episcop eparhial, Episcopia Română Unită, Greco-Catolică de Oradea, Jenő Schönberger, episcop diecezan, Episcopia Romano-Catolică de Satu Mare, Vasile Bizău, episcop eparhial, Episcopia Română Unită, Greco-Catolică de Maramureş (Baia Mare), Petru Ghergel, episcop diecezan, Episcopia Romano-Catolică de Iaşi, Mihai Frăţilă, episcop auxiliar, vicar de Bucureşti, Vicariatul Român Unit, Greco-Catolic de Bucureşti, ca întâi stătători ai eparhiilor şi diecezelor greco- şi romano-catolice din ţara noastră se adresează pe această cale Domniei Voastre în chestiunea fondurilor arhivistice bisericeşti naţionalizate de regimul comunist, referitor la care au fost formulate modificări la Legea Arhivelor Naţionale Nr. 16/ 1996, modificări ce au primit votul favorabil al Camerei Deputaţilor în şedinţa din data de 8 noiembrie 2011.

Analizând unele declaraţii recente ale unor oameni politici precum şi documentele făcute publice de sindicatele cadrelor din Arhivele Naţionale ale României, membrii Conferinţei Episcopilor Catolici din România, se declară profund indignaţi de o parte dintre aceste afirmaţii formulate în prezenta problemă, mai ales că ea priveşte patrimoniul cultural-istoric al Bisericilor şi comunităţilor care au fost deposedate abuziv de materialul arhivistic creat în decursul existenţei lor.

Considerăm că demersul legislativ iniţiat nu a avut şi nu are nici o clipă drept scop atentarea la caracterul unitar al Statului Român, aşa cum în mod tendenţios şi rău voitor se arată în amintitele declaraţii. Aprecierea unei iniţiative, menite să aducă reparaţii unor abuzuri comise de regimul comunist şi ateu, ca fiind un atac la existenţa Statului Român şi a Arhivelor Naţionale, este exagerată şi tendenţioasă. Faţă de aceste declaraţii ne exprimăm dezavuarea şi totalul nostru dezacord.

Biserica Catolică din România, de orice rit sau limbă maternă, este înainte de toate parte a Bisericii Catolice Universale, şi nu aparţine vreunei majorităţi sau minorităţi etnice sau lingvistice. Din acest motiv Biserica Catolică nu poate fi catalogată ca fiind „a maghiarilor” sau „a românilor” sau a oricărei alte etnii, ci are menirea să-şi îndeplinească misiunea canonică indiferent de apartenenţa etnică a credincioşilor dintr-o anumită zonă geografică. În acest context, afirmaţiile unor oameni politici, care forţează aspectul etnic în cazul reglementărilor amintite şi prevăzute faţă de noua Lege a Arhivelor Naţionale, pot fi considerate tendenţioase, chiar discriminatorii la adresa creştinilor de diferite etnii, aparţinători ai Bisericii Catolice din România.

Stimate Domnule Preşedinte!
După cum bine cunoaşteţi, în ţara noastră Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică şi Biserica Romano-Catolică funcţionează în baza Codului Canoanelor Bisericilor Orientale (Codex Canonum Ecclesiarum Orientalium, CCEO), respectiv Codului de Drept Canonic (Codex Juris Canonici, CIC), ambele coduri canonice fiind recunoscute prin Hotărârea nr. 1218 a Guvernului României din 1 octombrie 2008, în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al articolului 49, alineatele 2 şi 3 din Legea 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor. Aceste reglementări recente stipulează existenţa şi funcţionarea arhivelor eparhiale şi diecezane catolice: pentru arhivele bisericeşti ale Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice sunt relevante canoanele 256-261 din CCEO, iar pentru cele ale Bisericii Romano-Catolice, canoanele 486-491 din CIC. În baza lor există, funcţionează şi se organizează în mod obligatoriu, în fiecare eparhie şi dieceză, arhive bisericeşti proprii.

Parte a acestei probleme sunt şi registrele parohiale romano- şi greco-catolice de botez, căsătorii şi deces, parte componentă şi inalienabilă a acestor fondurilor arhivistice, care au fost naţionalizate prin decretul prezidial 153/1950. Astfel, matricolele bisericeşti, considerate de statul comunist ca fiind „de stare civilă”, au fost preluate de către consiliile populare. În anul 1952 acţiunea a fost repetată, astfel că în final s-au naţionalizat toate registrele parohiilor, adesea inclusiv până în 1950.

Dorim să menţionăm în acest sens faptul că în Biserica Catolică obligativitatea existenţei, în fiecare parohie, a matricolelor de botez, cununie şi înmormântare datează din secolul al XVI-lea, mai precis din timpul Conciliului Ecumenic de la Trento, Italia (1545-1563). Această obligativitate s-a referit mereu, până în prezent, la toate parohiile catolice de toate riturile, din întreaga lume. În Transilvania, Banat şi Bucovina matricole bisericeşti au existat încă cu mult înaintea instalării autorităţii habsburgice, element ce este întâlnit la mai toate confesiunile de aici. În Biserica Ortodoxă din Ardeal şi Banat, aflată în supunere faţă de mitropoliţii de la Sremski Karlovci, matricolele bisericeşti au fost introduse, în mod unitar şi obligatoriu de mitropolitul Moise Petrovici în anul 1727. Acest norme s-au adoptat de către autorităţile bisericeşti şi nu de către cele civile, ele venind ca urmare a prevederilor şi tradiţiilor canonice specifice. Administraţia civilă a introdus târziu, în secolul al XIX-lea, matricolele de stare civilă, aceasta fiind o urmare a procesului separării Statului de Biserică şi a dezvoltării administraţiei de stat. Matricolele bisericeşti atestă starea canonică de creştin catolic botezat, cununat în Biserică, ori răposat şi înmormântat cu asistenţa preotului şi apartenenţa confesională a persoanelor înregistrate în paginile lor şi nu calitatea de cetăţean. Scopul matricolelor bisericeşti este unul total diferit de cel al matricolelor de stare civilă, chiar dacă, ca şi formă, ele se aseamănă foarte mult.

Episcopii Bisericii Catolice din România, de ambele rituri, consideră că este momentul ca organizarea, funcţionarea şi integritatea fondurilor arhivistice ale Bisericii Catolice, dar şi în general, a arhivelor confesionale, să fie recunoscută şi garantată într-o Românie modernă şi democratică, la fel ca în toate celelalte ţări europene. Garantarea dreptului la identitate prevăzut în Constituţia României, (art. 6), a dreptului la libertatea conştiinţei, a gândirii, a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase (art. 29) şi dreptul la informaţie (art. 31), trebuie să stea la baza funcţionării arhivelor bisericeşti, dar şi a retrocedării către proprietarii de drept, adică cultele religioase, a tuturor fondurilor arhivistice confiscate. Tocmai în acest punct, Statul Român, prin aprobarea modificării Legii 16/ 1996, în favoarea creării premiselor recuperării de către eparhiile şi diecezele noastre, şi în general, de către cultele religioase a materialului arhivistic confiscat, îşi va face o datorie de onoare şi va respecta legea, redând fiecărui cult o parte a tradiţiei şi memoriei sale istorice de care a fost lipsit în mod abuziv în trecut.

Stimate Domnule Preşedinte!
În lumina acestor fapte, Vă rugăm să Vă aplecaţi asupra solicitării noastre şi să soluţionaţi favorabil o chestiune de ordin moral şi reparatoriu care se înscrie în mod cert pe linia condamnării dictaturii comuniste prin măsuri luate în spiritul justiţiei şi al dreptăţii, în decursul ultimelor două decenii, începând din 1989 şi până în prezent.

În speranţa înţelegerii apelului nostru şi a unei rezolvări favorabile, vă asigurăm de sprijinul nostru spiritual,

Bucureşti, la 12 decembrie 2011


† Lucian MUREŞAN
Arhiepiscop Major
Arhiepiscopia Română Unită,
Greco-Catolică de Alba Iulia şi Făgăraş (Blaj)
Preşedinte CER

† dr. Ioan ROBU
Arhiepiscop şi mitropolit
Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti
Vicepreşedinte CER

† Martin ROOS
Episcop de Timişoara,
Responsabilul Comisiei pentru bunurile Culturale Ecleziastice în cadrul CER