Papa la rugăciunea „Angelus” vorbeşte despre Botez: faţă de Dumnezeu toţi suntem fii cu o relaţie personală (text)

(RV - 8 ianuarie 2012) „Dumnezeu este Tată în mod unic al fiecărei fiinţe umane: are cu el sau cu ea o relaţie unică, personală. Faţă de Dumnezeu toţi suntem fii”. Benedict al XVI-lea a amintit aceasta în scurta alocuţiune ţinută duminică înainte de recitarea rugăciunii „Îngerul Domnului” împreună cu cei circa 40.000 de credincioşi, romani şi pelerini reuniţi la amiază în Piaţa San Pietro, după c e în cursul dimineţii la Liturghia oficiată în Capela Sixtină a conferit taina Botezului unui număr de 16 copii. În sărbătoarea Botezului Domnului, după calendarul roman, Papa a subliniat că „fiecare dintre noi este voit, este iubit de Dumnezeu”. Şi „în această relaţie cu Dumnezeu noi putem deveni ceea ce suntem prin intermediul credinţei, printr-un ’da’ profund şi personal (spus) lui Dumnezeu ca origine şi fundament al existenţei mele”, primind „viaţa ca dar al Tatălui care este în Ceruri, un Părinte pe care nu-l văd dar în care cred şi pe care îl simt în adâncul inimii că este Tatăl meu şi al tuturor fraţilor mei în umanitate, un Tată imens de bun şi credincios”. Pentru a înţelege paternitatea lui Dumnezeu, a sugerat Pontiful, „pornim de la simpla noastră existenţă de fii: aceasta este condiţia fundamentală ce ne uneşte împreună pe toţi. Nu toţi suntem părinţi, dar cu siguranţă toţi suntem fii”.

Iată textul alocuţiunii în traducerea noastră de lucru:

Iubiţi fraţi şi surori!

Astăzi celebrăm sărbătoarea Botezului Domnului. În această dimineaţă am conferit Sacramentul Botezului la şaisprezece copii, şi de aceea doresc să propun o scurtă reflecţie asupra existenţei noastre de fii ai lui Dumnezeu. Înainte de toate, însă, pornim de la simpla noastră existenţă de fii: aceasta este condiţia fundamentală care ne leagă împreună. Nu toţi suntem părinţi, dar cu siguranţă toţi suntem fii. Venirea în lume nu este niciodată o alegere, nu suntem întrebaţi înainte dacă vrem să ne năştem. Dar, în timpul vieţii, putem dezvolta o atitudine liberă faţă de viaţa însăşi: putem să o primim ca un dar şi, într-un anume sens, "să devenim" ceea ce deja suntem: ​a deveni fii. Această trecere marchează o cotitură de maturitate în existenţa noastră şi în relaţia cu părinţii noştri, ce se umple de recunoştinţă. Este un pasaj care, de asemenea, ne face capabili de a fi noi înşine părinţi - nu biologic, dar punct de vedere moral.

Chiar şi faţă de Dumnezeu suntem toţi fii. Dumnezeu este la originea existenţei fiecărei creaturi, şi este Tată într-un mod unic al fiecărei fiinţe umane: are cu el sau cu ea o relaţie unică, personală. Fiecare dintre noi este voit, este iubit de Dumnezeu. Şi chiar în această relaţie cu Dumnezeu noi putem, ca să spunem aşa, "să ne renăştem", adică să devenim ceea ce suntem. Acest lucru se întâmplă prin credinţă, printr-un "da" profund şi personal (spus) lui Dumnezeu ca origine şi fundament al existenţei noastre. Cu acest "da" eu accept viata ca dar al Tatălui care este în Ceruri, un Părinte pe care nu-l văd dar în care şi pe care îl simt în adâncul inimii că este Tatăl meu şi al tuturor fraţilor mei în umanitate, un Tată imens de bun şi credincios. Pe ce se bazează această credinţă în Dumnezeu Tatăl? Ea se bazează pe Isus Cristos: persoana şi istoria sa ni-l revelează pe Tatăl, ni-l fac cunoscut, pe cât este posibil în această lume. Crezând că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu, permite "a se renaşte de sus", adică de la Dumnezeu care este iubire (Cf In 3,3).

Şi să ţinem încă o dată prezent că nimeni nu se face om: suntem născuţi fără aportul nostru, pasivul a fi născuţi precede activul nostru a face. Acelaşi lucru este şi la nivelul de a fi creştini: nimeni nu se poate face creştini doar din voinţa proprie, chiar şi a fi creştin este un dar ce precede aportul nostru: trebuie să fim renăscuţi într-o nouă naştere. Sfântul Ioan spune despre Isus: "Tuturor celor care l-au primit, le-a dat putere să devină fii ai lui Dumnezeu" (In 1,12). Acesta este sensul sacramentului Botezului, Botezul este această nouă naştere, care precede fapta noastră. Prin credinţa noastră putem merge înaintea lui Cristos, dar numai El însuşi ne poate face creştini şi poate da voinţei noastre, dorinţei nopastre răspunsul, demnitatea, puterea de a deveni fii ai lui Dumnezeu pe care de la noi nu le avem.

Dragi prieteni, această duminică a Botezului Domnului se încheie timpul Crăciunului. Să-i aducem mulţumiri lui Dumnezeu pentru acest mare mister, care este izvor de regenerare pentru Biserică şi pentru întreaga lume. Dumnezeu s-a făcut fiu al omului, pentru ca omul să devină fiu al lui Dumnezeu. De aceea, să reînnoim bucuria de a fi fii: ca oameni şi ca creştini; născuţi şi renăscuţi la o nouă existenţă divină. Născuţi din dragostea unui tată şi a unei mame, şi renăscuţi din iubirea lui Dumnezeu, prin intermediul Botezului.

Fecioarei Maria, Mamei lui Cristos şi a tuturor celor care cred în El, să-i cerem ca să ne ajute să trăim cu adevărat ca şi fii ai lui Dumnezeu, nu în cuvinte, sau nu doar în cuvinte, ci cu faptele. Sfântul Ioan scrie în continuare: "Aceasta este porunca lui: că noi să credem în numele Fiului său Isus Cristos şi să ne iubim unul pe altul, după cum ne-a poruncit" (1 In 3.23).


rv/A. Lucaci