600 de ani de la naşterea Sfintei Ioana D’Arc. Papa ne îndeamnă la o autentică viaţă creştină

(RV – 5 ianuarie 2012) Încep vineri, 6 ianuarie, în Franţa, celebrările cu ocazia aniversării a 600 de ani de la naşterea lui Ioana D’Arc, celebrări ce se vor încheia pe 13 mai când, în bazilica din Domrémy, locul de naştere al Ioanei D'Arc, va avea loc o Sfântă Liturghie solemnă prezidată de arhiepiscopul de Paris, cardinalul André Vingt-Trois.
Anul trecut, pe 26 ianuarie, Benedict a XVI-lea a ţinut o cateheză despre viaţa şi spiritualitatea Sfintei Ioana d’Arc. Mai multe amănunte, în serviciul realizat de Sergio Centofanti:

Franţa se pregăteşte să-şi sărbătorească eroina naţională, una dintre acele „femei puternice” – a spus Papa – care „la sfârşitul Evului Mediu” au adus, fără teamă, intensa lumină a Evangheliei în complexele evenimente ale istoriei.
La doar 17 ani, Ioana D’Arc, inspirată de Arhanghelul Mihail, caută să stabilească pacea între englezi şi francezi, în numele lui Isus. Nu este ascultată şi atunci se angajează pentru eliberarea poporului său.
Ioana, o tânăra de la ţară, la doar 17 ani, alimentată de o înflăcărată iubire pentru Isus şi pentru Maica Domnului, conduce cu mult curaj o armată de bărbaţi nesiguri şi şovăitori şi reuşeşte să elibereze oraşul Orléans. Însă, a fost prinsă de duşmanii săi, supusă unui proces pentru erezie şi condamnată la arderea pe rug, o tristă pagină din istorie, despre care Benedict al XVI-lea a spus:
• „Acest proces este o pagină tulburătoare din istoria sfinţilor, dar este şi o pagină iluminantă asupra misterului Bisericii care, potrivit Conciliului Vatican al II-lea, „este în acelaşi timp sfântă dar şi în permanentă necesitate de purificare” (LG,8)
Acei judecători erau ecleziastici, teologi cărora le lipsea caritatea şi umilinţa de a vedea în acea tânără acţiunea lui Dumnezeu, observă Sfântul Părinte:
• „Astfel, judecătorii Ioanei sunt total incapabili de a o înţelege, de a vedea frumuseţea sufletului acesteia: nu ştiau că cea pe care o condamnau era o Sfântă…În Iubirea lui Isus, Ioana află forţa de a iubi Biserica până la sfârşit, chiar şi în momentul condamnării”.
Ioana moare pronunţând de mai multe ori, cu glas tare, numele lui Isus. După 25 de ani, Papa Calist al II-lea a declarat nulă condamnarea lui Ioana d’Arc, iar în 1920 a fost proclamată Sfântă.
„Sfânta Ioana D'Arc – subliniază Benedict al XVI-lea – ne îndeamnă la o trăire a vieţii creştină într-o măsură înaltă”:
• „Eliberarea poporului său este o operă de justiţie umană, pe care Ioana o împlineşte în caritate, din iubire pentru Isus. Exemplul său este un frumos exemplu de sfinţenie pentru laicii angajaţi în viaţa politică, mai ales în situaţiile cele mai dificile. Credinţa este lumina care călăuzeşte orice alegere”.

Aici, serviciul audio: