Benedict al XVI-lea la Audienţa generală: Familia, locul în care se învaţă rugăciunea şi perceperea sensului de Dumnezeu

(RV – 28 decembrie 2011) Familia este „prima şcoală de rugăciune”: a subliniat Benedict al XVI-lea, miercuri dimineaţă, la Audienţa generală, ultima din 2011. Audienţa din 28 decembrie a fost prezidată în Aula Paul al VI-lea.
Episcopul Romei a parcurs copilăria şi tinereţea lui Isus, alături de Maria, Maica sa, şi de Sfântul Iosif, îndemnându-i pe creştini „să redescopere frumuseţea rugăciunii făcute împreună”, acasă, în familie.

Mai multe detalii despre Audienţa generală de miercuri, 28 decembrie, în serviciul de Alessandro de Carolis:

Maeştri ai Maestrului. Sfânta Familie a lui Isus: Maria şi Iosif au fost maeştrii de rugăciune ai Fiului lui Dumnezeu. Episcopul Romei a dorit să facă o reflecţie supra acestui mister în ultima cateheză din 2011, în apropierea sărbătorii „Sfânta Familie”, Familia a lui Isus, pe care Succesorul lui Petru a definit-o „icoana Bisericii domestice” pentru familiile creştine de azi:

• „Familia este Biserica domestică şi trebuie să fie prima şcoală de rugăciune. În familie, copii pot învăţa – încă de la cea mai fragedă vârstă – să perceapă sensul de Dumnezeu, graţie învăţăturii şi exemplului părinţilor, a trăirii într-o atmosferă marcată de prezenţa lui Dumnezeu. O educaţie autentic creştină nu poate face abstracţie de experienţa rugăciunii. Dacă a ne ruga nu se învaţă în familie, va fi apoi dificil să se umple acest gol”.

Această senzaţie de gol a fost cu siguranţă necunoscută locuitorilor casei din Nazaret unde fiecare cuvânt, gest şi acţiune revela o „specială familiaritate” cu Dumnezeu, desigur prin Preacurata Fecioară Maria:

• „Contemplarea lui Cristos îşi află în Preacurata Fecioară Maria modelul de nedepăşit. Chipul Fiului îi aparţine în mod special, căci s-a format în sânul Ei, luând de la Ea şi asemănarea umană. În contemplarea lui Isus nimeni nu s-a dedicat cu aceiaşi asiduitate pe care a avut-o Maica Sa (…).
La fel ca şi Fericitul Ioan Paul al II-lea putem spune că rugăciunea Rozariului o are ca model tocmai pe Fecioara Maria, căci această rugăciune constă în contemplarea misterelor lui Cristos în uniune spirituală cu Maica Domnului”.

Evangheliile nu au conservat cuvinte ale Sfântului Iosif, însă Biserica păstrează imaginea şi substanţa unei persoane „fidele, constante, muncitoare” care „l-a educat pe Isus în spiritul rugăciunii, împreună cu Maria”, fie purtându-l în sinagogă sâmbăta, sau luându-l la marile sărbători ale poporului lui Israel, fie practicând rugăciunea în normalul ritm familial.

• „Iosif, potrivit tradiţiei ebraice, a condus cu siguranţă rugăciunea în familie, atât în viaţa de fiecare zi – cu rugăciunea de dimineaţă, de seară, sau de la masă – cât şi rugăciunea din cadrul principalelor sărbători religioase.
Astfel, în ritmul zilelor petrecute la Nazaret, între casa simplă şi atelierul Sfântului Iosif, Isus a învăţat să alterneze rugăciunea şi munca şi să-i ofere lui Dumnezeu şi efortul de a câştiga pâinea zilnică, necesară familiei”.

Raportul tânărului Isus cu rugăciunea este mai complex, Benedict al XVI-lea explicând acest fapt cu referire la episodul în care Isus, la vârsta de 12 ani, este aflat de către părinţi, după trei zile de căutări, în templul din Ierusalim, unde este ocupat – cum spune El – „cu cele ale Tatălui”. Şi – subliniază Papa – tocmai în pronunţarea acestui cuvânt: „Tată”, spus cu deplina conştiinţă de a fi „Fiul Unul Născut”, se află cheia de acces la misterul rugăciunii creştine:

• „Isus ne învaţă cum să fim Fii, tocmai prin a fi cu Tatăl în rugăciune. Misterul cristologic, misterul existenţei creştine este intim legat de rugăciune şi fondat pe rugăciune.
Isus îi va învăţa într-o zi pe discipolii săi să se roage, spunându-le: când vă rugaţi spuneţi 'Tată'. Şi, desigur, nu spuneţi aceasta doar cu cuvântul, ci spuneţi-o cu existenţa voastră, învăţaţi tot mai mult să spuneţi prin existenţa voastră 'Tată' şi astfel veţi fi adevăraţi fii în Fiul, adevăraţi creştini”.

Atât cu ocazia aflării lui Isus în Templu, cât şi cu ocazia prezentării lui Isus la Templu, imediat după naştere, Maria şi Iosif trăiesc un aspect tipic al rugăciunii, cel al pelerinajului, „o expresie religioasă” – a subliniat Papa – „care se hrăneşte din rugăciune şi care, în acelaşi timp, alimentează rugăciunea”.
În definitiv, a conclus Benedict al XVI-lea, „Familia din Nazaret este primul model al Bisericii în care, în jurul prezenţei lui Isus şi graţie mijlocirii sale, toţi trăiesc legătura filială cu Dumnezeu Tatăl, care transformă şi relaţiile interpersonale umane”.
Şi, subliniind necesitatea ca familiile de azi să redescopere valoarea rugăciunii, Succesorul lui Petru l-a citat pe Paul al VI-lea:

• „În primul rând, rugăciunea ne învaţă tăcerea. O, dacă ar renaşte în noi preţuirea tăcerii, atmosfera admirabilă şi indispensabilă a spiritului: în vreme ce suntem buimăciţi de atâta vacarm, zgomote şi voci gălăgioase în tulburătoarea şi tumultuoasa viaţă din timpul nostru. Oh…tăcere din Nazaret, învaţă-ne să fim statornici în gândurile bune, în intenţiile privind viaţa interioară şi gata să ascultăm tainicele inspiraţii din partea lui Dumnezeu şi îndemnurile adevăraţilor maeştri”.

În cadrul saluturilor concluzive, după cateheza în diferite limbi, Benedict al XVI-lea le-a amintit pe Misionarele Fiice ale Calvarului care au în aceste zile Capitolul general şi pe Fiii şi Fiicele Maicii Domnului a Iubirii Divine, la împlinirea a 50 de ani de la aprobarea pontificală şi instituirea canonică.

Aici, serviciul audio: