Mesajul de Crăciun 2011 al Papei Benedict al XVI-lea

(RV - 25 decembrie 2011) Papa Benedict al XVI-lea: Mesajul de Crăciun 2011 înainte de binecuvântarea "Urbi et Orbi".

Iubiţi fraţi şi surori din Roma şi din lumea întreagă!
Cristos s-a născut pentru noi! Mărire în cer lui Dumnezeu şi pace pe pământ oamenilor pe care El îi iubeşte. Să ajungă la toţi ecoul veştii de la Betleem, pe care Biserica Catolică îl face să răsune în toate continentele, dincolo de orice deosebire de naţionalitate, de limbă şi de cultură. Fiul Fecioarei Maria s-a născut pentru toţi, este Mântuitorul tuturor.

Astfel îl invocă un străvechi antifon liturgic: „O, Emanuel, regele şi legiuitorul nostru, speranţa şi mântuirea neamurilor: vino şi ne mântuieşte, Doamne, Dumnezeul nostru”.Veni ad salvandum nos! Vino şi ne mântuieşte! Acesta este strigătul omului din orice timp, care simte că nu reuşeşte singur să depăşească dificultăţile şi pericolele. Are nevoie de a-şi pune mâna într-o mână mai mare şi mai puternică, o mână care de sus să se întindă spre el. Dragi fraţi şi surori, această mână este Isus, născut la Betleem din Fecioara Maria. El este mâna pe care Dumnezeu a întins-o omenirii, pentru a o face să iasă din nisipurile mişcătoare ale păcatului şi să o pună în picioare pe stâncă, stânca tare a Adevărului său şi a Iubirii sale (Cf Ps 40,3).

Da, aceasta înseamnă numele acelui Prunc, numele pe care, din voinţa lui Dumnezeu, i l-au dat Maria şi Iosif: se numeşte Isus, care înseamnă „Mântuitor” (Cf Mt 1,21; Lc 1,31). El a fost trimis de Dumnezeu Tatăl pentru a ne salva mai presus de toate de răul profund, înrădăcinat în om şi în istorie: acel rău care este separarea de Dumnezeu, orgoliul prezumţiei de a reuşi singur, de a se lua la întrecere cu Dumnezeu şi a se substitui Lui, de a decide ce este bine şi ce este rău, de a fi stăpânul vieţii şi al morţii (Cf Gen 3,1-7).

Acesta este marele rău, marele păcat, de care noi oamenii nu ne putem salva decât încredinţându-ne ajutorului lui Dumnezeu, decât strigând la El: „Veni ad salvandum nos! - Vino şi ne mântuieşte!”.

Faptul însuşi de a ridica spre Cer această invocaţie, ne pune deja în condiţia justă, ne aşează în adevărul despre noi înşine: în fapt, noi suntem cei care au strigat către Dumnezeu şi au fost salvaţi (Cf Est [grec] 10,3f). Dumnezeu este Mântuitorul, noi cei care se află în pericol. El este medicul, noi bolnavii. A recunoaşte aceasta, este primul pas spre mântuire, spre ieşirea din labirintul în care noi înşine ne închidem prin orgoliul nostru. A ridica ochii spre Cer, a întinde mâinile şi a invoca ajutor este calea de ieşire, cu condiţia ca să fie Cineva care ascultă, şi care ne poate veni în ajutor. Isus Cristos este dovada că Dumnezeu ne-a ascultat strigătul. Nu numai atât!

Dumnezeu nutreşte pentru noi o iubire atât de puternică, încât nu poate rămâne în El însuşi, încât iese din El însuşi şi vine în noi, împărtăşind până la capăt condiţia noastră (Cf Ex 3,7-12). Răspunsul pe care Dumnezeu l-a dat în Isus la strigătul omului depăşeşte infinit de mult aşteptarea noastră, ajungând la o asemenea solidaritate care nu poate fi doar omenească, ci divină. Numai Dumnezeu care este iubire şi iubirea care este Dumnezeu putea alege să ne mântuiască pe această cale care este în mod cert cea mai lungă, dar este aceea care respectă adevărul său şi al nostru: calea reconcilierii, a dialogului, a colaborării.

De aceea, iubiţi fraţi şi surori din Roma şi din lumea întreagă, în acest Crăciun 2011, să ne adresăm Pruncului din Betleem, Fiului Fecioarei Maria şi să-i zicem: „Vino şi ne mântuieşte!”.O repetăm uniţi spiritual cu atâtea persoane care trăiesc în situaţii deosebit de dificile, şi vorbind în numele acelora care nu pot vorbi. Să invocăm împreună ajutorul divin pentru populaţiile din Cornul Africii, care suferă din cauza foamei şi a lipsurilor, uneori agravate de o persistentă stare de nesiguranţă. Comunitatea internaţională să nu lase să lipsească ajutorul său numeroşilor evacuaţi proveniţi din această regiune, greu încercaţi în demnitatea lor.

Domnul să le dea curaj populaţiilor din Sud-Estul asiatic, în special din Thailanda şi Filipine, care se mai află încă în grave situaţii de disconfort din cauza recentelor inundaţii. Domnul să ajute umanitatea rănită de atâtea conflicte, care însângerează şi azi planeta. El, care este Principele Păcii, să dăruiască pace şi stabilitate Pământului pe care l-a ales pentru a veni în lume, încurajând reluarea dialogului între israelieni şi palestinieni. Să ducă la încetarea violenţelor în Siria, unde atât de mult sânge a fost deja vărsat. Să favorizeze deplina reconciliere şi stabilitatea în Irak şi în Afghanistan. Să dăruiască o reînnoită vigoare în edificarea binelui comun tuturor componentelor societăţii în ţările nord-africane şi medio-orientale.

Naşterea Mântuitorului să susţină perspectivele de dialog şi colaborare în Myanmar, în căutarea de soluţii comun acceptate. Sărbătoarea naşterii Răscumpărătorului să asigure stabilitate politică ţărilor din regiunea africană a Marilor Lacuri şi să asiste efortul locuitorilor din Sud Sudan pentru a garanta drepturile tuturor cetăţenilor.

Dragi fraţi şi surori, să îndreptăm privirea spre Peştera din Betleem: Copilul pe care îl contemplăm este mântuirea noastră! El a purtat lumii un mesaj universal de reconciliere şi de pace. Să-i deschidem inima noastră, şi să-l primim în viaţa noastră. Să-i repetăm cu încredere şi speranţă: „Veni ad salvandum nos!”.


rv/A. Lucaci