De Crăciun, să nu pierdem din vedere comoara adevărată: susţine custodele Locurilor
Sfinte
RV 26 dec 2011. Crăciunul în Ţara Sfântă a început în
ajun cu tradiţionala intrare la Betleem a patriarhului latin al Ierusalimului, Beatitudinea
Sa Fouad Twal, care a prezidat Liturghia de la miezul nopţii în Bazilica Naşterii
Domnului. Alături de zeci de mii de pelerini, la celebrarea euharistică a luat parte
şi preşedintele palestinian Mahmoud Abbas.
Dar cum trăiesc creştinii acest
Crăciun? Redacţia centrală a adresat întrebarea custodelui Ţării Sfinte, părintele
franciscan Pierbattista Pizzaballa: • "Din punctul de vedere al liturgiei şi
al manifestărilor publice, Crăciunul din acest an este la fel ca altădată. Este un
climat de sărbătoare, ca întotdeauna, un climat de aşteptare pentru evenimentele viitoare.
Este un Crăciun marcat şi de preocupare pentru soarta comunităţii creştine, nu atât
pentru cea din Ţara Sfântă, cât mai ales pentru toate Ţările din Orientul Mijlociu,
dar rămâne cu toate acestea un Crăciun de sărbătoare şi bucurie".
În mesajul
său de Crăciun, pr. Pizzaballa a scris că sărbătoarea Naşterii Domnului este şi sărbătoarea
comorilor. Care comori, însă, vor fi aduse de viitorul apropiat în Ţara Sfântă? • "Comoara prin excelenţă este Isus. Eu am dorit de această dată să las de o parte
- pentru că avem timp pe parcursul întregului an - problemele politice şi chestiunile
sociale. De această dată, vrem să privim la Isus şi nimic altceva. Odată ce s-a înţeles
acest lucru, îţi dai seama că adevăratele comori sunt oamenii care trăiesc aici, nenumăratele
iniţiative mici de pace, mulţimea de lucruri pozitive din jurul tău: e vorba de comori
care deseori sunt ascunse, necunoscute".
Aceste comori rămân ascunse, dar
există, deşi, cum se citeşte în Mesajul său de Crăciun, din afară se pare că nu se
schimbă nimic. În realitate, ceva se poate schimba, trebuie să se schimbe... •
"Şi, într-adevăr, se schimbă! Trebuie să spunem clar că lucrurile se schimbă, chiar
dacă din nefericire vedem aceeaşi realitate. Când cineva găseşte ceva care-i aduce
bucurie, când a descoperit şi aflat în relaţiile personale – mai ales în relaţia de
căpătâi, care este cea cu Isus – această încărcătură pozitivă, atunci toate încep
să fie văzute nu doar cu ochii speranţei dar şi cu certitudinea care susţine activitatea
şi viaţa noastră".
Cum poate fi formulată, în acest sens,
urarea de sfintele sărbători? • "Să renunţăm la aşteptările noastre
mărunte, la viziunile noastre înguste, şi să dobândim capacitatea de a privi frumosul
care există şi, mai ales, să ne regăsim cu toţii împreună în umanitate, înaintea lui
Dumnezeu".