Benedict al XVI în mesajul de Crăciun 2011: Cristos s-a născut pentru a ne mântui de „răul profund” care separă de Dumnezeu. Amintite popoarele în suferinţă; binecuvântarea „Urbi et Orbi”

(RV - 25 decembrie 2011) „Cristos s-a născut pentru noi”, „ca să ne salveze mai presus de toate de răul profund” care este „separarea de Dumnezeu”: Benedict al XVI-lea a amintit aceasta în mesajul de Crăciun 2011 adresat întregii lumi invocând ajutorul divin pentru populaţiile cele mai suferinde în această perioadă de lipsuri, conflicte sociale, războaie. A adresat apoi urări de Naşterea Domnului în 65 de limbi începând cu italiana şi terminând cu limba latină; salutul în română a fost al 11-lea în ordinea pronunţării. Apoi binecuvântarea apostolică „Urbi et Orbi - oraşului şi lumii”.

Mii de persoane sosite din orice colţ al planetei, multe erau familiile şi copiii, în Piaţa San Pietro în această duminică însorită romană, pentru a asculta împreună cu milioane de credincioşi care urmăreau evenimentul la radio sau televiziune dar şi pe internet - ascultându-l pe pontif vorbind din loggia centrală a Bazilicii Vaticane.

Cristos s-a născut pentru noi! Mărire în cer lui Dumnezeu şi pace pe pământ oamenilor pe care El îi iubeşte.
• Să ajungă la toţi ecoul veştii de la Betleem, pe care Biserica Catolică îl face să răsune în toate continentele, dincolo de orice deosebire de naţionalitate, de limbă şi de cultură.
• Fiul Fecioarei Maria s-a născut pentru toţi, este Mântuitorul tuturor.

Astfel îl invocă un străvechi antifon liturgic: „O, Emanuel, regele şi legiuitorul nostru, speranţa şi mântuirea neamurilor: vino şi ne mântuieşte, Doamne, Dumnezeul nostru”.Veni ad salvandum nos! Vino şi ne mântuieşte!
• Acesta este strigătul omului din orice timp, care simte că nu reuşeşte singur să depăşească dificultăţile şi pericolele. Are nevoie de a-şi pune mâna într-o mână mai mare şi mai puternică, o mână care de sus să se întindă spre el.

Dragi fraţi şi surori, această mână este Isus, născut la Betleem din Fecioara Maria.
• El este mâna pe care Dumnezeu a întins-o omenirii, pentru a o face să iasă din nisipurile mişcătoare ale păcatului şi să o pună în picioare pe stâncă, stânca tare a Adevărului său şi a Iubirii sale (Cf Ps 40,3).
Da, aceasta înseamnă numele acelui Prunc, numele pe care, din voinţa lui Dumnezeu, i l-au dat Maria şi Iosif: se numeşte Isus, care înseamnă „Mântuitor” (Cf Mt 1,21; Lc 1,31).

El a fost trimis de Dumnezeu Tatăl pentru a ne salva mai presus de toate de răul profund, înrădăcinat în om şi în istorie:
• acel rău care este separarea de Dumnezeu, orgoliul prezumţiei de a reuşi singur, de a se lua la întrecere cu Dumnezeu şi a se substitui Lui, de a decide ce este bine şi ce este rău, de a fi stăpânul vieţii şi al morţii (Cf Gen 3,1-7).

Acesta este marele rău, marele păcat, de care noi oamenii nu ne putem salva decât încredinţându-ne ajutorului lui Dumnezeu, decât strigând la El: „Veni ad salvandum nos! - Vino şi ne mântuieşte!”.

Faptul însuşi de a ridica spre Cer această invocaţie, ne pune deja în condiţia justă, ne aşează în adevărul despre noi înşine: în fapt, noi suntem cei care au strigat către Dumnezeu şi au fost salvaţi (Cf Est [grec] 10,3f). Dumnezeu este Mântuitorul, noi cei care se află în pericol.
• El este medicul, noi bolnavii. A recunoaşte aceasta, este primul pas spre mântuire, spre ieşirea din labirintul în care noi înşine ne închidem prin orgoliul nostru.

A ridica ochii spre Cer, a întinde mâinile şi a invoca ajutor este calea de ieşire, cu condiţia ca să fie Cineva care ascultă, şi care ne poate veni în ajutor. Isus Cristos este dovada că Dumnezeu ne-a ascultat strigătul. Nu numai atât! Dumnezeu nutreşte pentru noi o iubire atât de puternică, încât nu poate rămâne în El însuşi, încât iese din El însuşi şi vine în noi, împărtăşind până la capăt condiţia noastră (Cf Ex 3,7-12).

Răspunsul pe care Dumnezeu l-a dat în Isus la strigătul omului depăşeşte infinit de mult aşteptarea noastră, ajungând la o asemenea solidaritate care nu poate fi doar omenească, ci divină. Numai Dumnezeu care este iubire şi iubirea care este Dumnezeu putea alege să ne mântuiască pe această cale care este în mod cert cea mai lungă, dar este aceea care respectă adevărul său şi al nostru: calea reconcilierii, a dialogului, a colaborării.

De aceea, iubiţi fraţi şi surori din Roma şi din lumea întreagă, în acest Crăciun 2011, să ne adresăm Pruncului din Betleem, Fiului Fecioarei Maria şi să-i zicem:
• „Vino şi ne mântuieşte!”. O repetăm uniţi spiritual cu atâtea persoane care trăiesc în situaţii deosebit de dificile, şi vorbind în numele acelora care nu pot vorbi.

Gândul Papei s-a îndreptat cu profundă simţire spre populaţiile din Cornul Africii, lovite de foame şi nesiguranţă socială şi la numeroşii evacuaţi greu „încercaţi în demnitatea lor” şi a cerut comunităţii internaţionale să nu-i lase fără ajutor; apoi locuitorii din Sud-Estul asiatic, în special din Thailanda şi Filipine, loviţi de recente inundaţii; la umanitatea rănită de atâtea conflicte care însângerează Planeta. Papa a încurajat reluarea dialogului între israelieni şi palestinieni şi a invocat sfârşitul violenţelor în Siria, „deplina reconciliere şi stabilitatea în Irak şi în Afghanistan.

A formulat auspicii pentru o „reînnoită vigoare” în edificarea „binelui comun” în ţările nord-africane şi din Orientul Mijlociu şi mai departe, perspective de dialog şi colaborare în Myanmar, „stabilitate politică” în regiunea africană a Marilor Lacuri precum şi garantarea drepturilor tuturor cetăţenilor în Sud Sudan.

În final, Pontiful a îndemnat la a îndrepta privirea spre Peştera din Betleem. Copilul pe care îl contemplăm este mântuirea noastră!
• El a purtat lumii un mesaj universal de reconciliere şi de pace. Să-i deschidem inima noastră, şi să-l primim în viaţa noastră. Să-i repetăm cu încredere şi speranţă: „Veni ad salvandum nos!”.

Apoi urările Papei în 65 de limbi, inclusiv în română, salutul fiind al 11-lea în ordinea pronunţării.

Ultimul a fost în latină. Acelaşi strigăt în numele întregii lumi şi care străbate ca un fir roşu întregul mesaj:
• Christe, veni ad salvandum nos - Vino şi ne mântuieşte!

În fine, binecuvântarea apostolică solemnă din care redăm partea finală.

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci