2011-12-22 14:09:05

Papa către Curia Romană: răspunsul la criza de credinţă vine de la bucuria ZMT, “leacul împotriva oboselii de a crede”


(RV - 22 decembrie 2011) “Miezul crizei Bisericii în Europa este criza credinţei. Un antidot la această criză sunt Zilele Mondiale ale Tineretului (ZMT), adevărat “medicament împotriva oboselii de a crede”. Este ceea reiese din lunga reflecţie a lui Benedict al XVI-lea propusă joi dimineaţă membrilor Curiei Romane şi Familiei Pontificale în tradiţionala audienţă desfăşurată în Capela Clementină din Palatul apostolic cu ocazia schimbului de urări de Crăciun şi Anul Nou. Papa a reparcurs etapele mai însemnate ale anului, concentrându-se în special asupra temei reevanghelizării Bătrânului continent şi identificând în Zilele mondiale ale tineretului „cinci puncte” pentru a reîntineri, a spus, „modul de a fi creştini”.

Serviciul aparţine lui Alessandro de Carolis de la redacţia noastră centrală.
• Diferenţa, în cele din urmă, stă două litere, cele care transformă plictiseala în bucurie. Benedict al XVI-lea a „fotografiat” Europa contemporană, afectată de ceea ce a numit „lehamitea de a fi creştini”, şi a opus-o Africii - vizitată de puţin timp prin călătoria în Benin - unde în schimb se atinge cu mâna „bucuria de a fi creştini”:
Din această bucurie se nasc şi energiile pentru a-l sluji pe Cristos în situaţiile oprimante de suferinţă umană, pentru a se pune la dispoziţia sa, fără a se plia asupra propriei bunăstări. A întâlni această credinţă gata la sacrificii şi tocmai în aceasta bucuroasă, este un mare leac împotriva oboselii de a fi creştini pe care o simţim în Europa.

Deci Nordul bogat este, pentru soarta Bisericii, partea astăzi săracă şi sărăcită în comparaţie cu Sudul lumii. Într-atât că Papa a creat structuri - precum dicasterul pentru Noua Evanghelizare şi stabilit perioade speciale, - ca „Anul credinţei”, pentru a căuta să inverseze ruta. Şi dacă „în mod cert e nevoie să se facă multe lucruri”, singurul „a face - a afirmat cu realism - nu rezolvă problema”:
Miezul crizei Bisericii în Europa - aşa cum am spus la Freiburg - este criza credinţei. Dacă la ea nu găsim un răspuns, dacă credinţa nu recapătă vitalitate, devenind o convingere profundă şi o forţă reală mulţumită întâlnirii cu Isus Cristos, toate celelalte reforme vor rămâne ineficiente.

„Cum să vestim astăzi Evanghelia”. La aceasta care este mama tuturor întrebărilor pentru Biserica de azi şi de mâine, Benedict al XVI-lea a oferit un răspuns original, trăgându-l dintr-o examinare aprofundată în cinci puncte despre ceea ce ZMT au purtat ca dotă în aceste decenii şi de el definite „un leac împotriva oboselii de a crede”. Primul punct, în ele se trăieşte „o nouă experienţă a catolicităţii, a universalităţii Bisericii”, unde diversitatea de provenienţe şi culturi se relativizează în întâlnirea cu Cristos şi în modul identic de a-l celebra:
Liturghia în comun constituie un fel de patrie a inimii şi ne uneşte într-o mare familie. Faptul că toate fiinţele umane sunt fraţi şi surori este aici nu doar o idee, ci devine o experienţă comună reală ce creează bucurie.

Din acest a se simţi un lucru singur şi unit, potrivit lui Benedict al XVI-lea se naşte - punctul doi - un “nou mod de a trăi faptul de a fi oameni, a fi creştini”. Şi aici Papa a găsit unele din cuvintele cele mai incisive când i-a luat ca model pe cei 20.000 de voluntari care timp de săptămâni sau luni s-au dedicat trup şi suflet pentru a organiza ultima ZMT de la Madrid:
Aceşti tineri oferiseră în credinţă o bucată de viaţă, nu pentru că aceasta fusese comandat şi nu pentru că prin aceasta se câştigă cerul; nici pentru că astfel se scapă de pericolul iadului. Nu o făcuseră pentru că voiau să fie perfecţi () Aceşti tineri au făcut bine - chiar dacă acel a face a fost greu, chiar dacă a cerut sacrificii - simplu pentru că a face binele este frumos, şi a exista pentru alţii este frumos. E nevoie doar de a îndrăzni saltul.

Tineri care, într-un cuvânt, „nu se uită înapoi, la ei înşişi”. Invers, a stigmatizat, în special pe străzile lumii occidentale creştinii de azi se comportă puţin ca biblica soţie a lui Lot care, „privind înapoi, a devenit o statuie de sare”:
De câte ori viaţa creştinilor este caracterizată de faptul că uitându-se mai presus de toate la ei înşişi, fac binele, pentru a spune aşa, pentru ei înşişi”. Şi cât de mare este tentaţia pentru toţi oamenii de a fi preocupaţi înainte de toate de sine, de a privi înapoi la sine, devenind astfel goi lăuntric, ’statui de sare!’.

La punctul trei, Pontiful a pus în relief “adoraţia” ca element spiritual al Zilelor Mondiale ale Tineretului, de fiecare dată teatru al unei “profunde tăceri” înaintea Sacramentului Ostiei, în ciuda mulţimilor nesfârşite sau a elementelor atmosferice potrivnice cum s-a întâmplat la Madrid. Şi împreună cu Euharistia - punctul patru - a ieşti în evidenţă în aceste mari adunări de tineret prezenţa „Sacramentului Pocăinţei” trăit cu acea „naturaleţe” care în altă parte adesea lipseşte.

Al cincilea punct se leagă cu ceea Benedict al XVI-lea relevase la început, este faptul că criza economică-financiară care astăzi ameninţă Europa este înainte de toate o „criză etică”. Criză ce înlătură acea „forţă motrice” datorită căreia devine responsabil a face sacrificii, mai ales gândindu-ne la cei săraci. La această criză răspunde al cincilea element al ZMT, bucuria, ca răspuns la „îndoiala referitoare la Dumnezeu” pe care atâţi o simt şi care a devenit o îndoială asupra omului:
Vedem astăzi cum acest dubiu se răspândeşte. Îl vedem în lipsa de bucurie, în tristeţea interioară ce se poate citi pe atâtea feţe omeneşti. Numai credinţă îmi dă certitudinea: este bine că eu exist. Este bine a exista ca persoană umană, chiar în timpuri dificile. Credinţa face veseli pornind din interior. Aceasta este una din experienţele minunate ale Zilelor Mondiale ale Tineretului.

Papa - care în prealabil enumărase călătoriile internaţionale şi în Italia efectuate în 2011 - a încheiat apoi cu un gând special relativ la recenta întâlnire interreligioasă de la Assisi. „Am putut să ne întâlnim în acea zi - a observat - într-un climat de prietenie şi de respect reciproc, în iubirea pentru adevăr şi în responsabilitatea comună pentru pace”. Prin urmare putem spera ca de la această întâlnire să se fi născut o nouă disponibilitate la a sluji pacea, reconcilierea şi dreptatea”.

Aici serviciul audio: RealAudioMP3

rv/A. Lucaci







All the contents on this site are copyrighted ©.