Papa către Curia Romană: experienţa Zilei Mondiale a Tineretului, medicament împotriva
oboselii de a crede
(RV - 22 decembrie 2011) Benedict al XVI-lea a întâlnit joi dimineaţă în Sala Clementină
di Vatican cardinalii şi membrii Curiei Romane şi Familiei Pontificale pentru tradiţionalul
schimb de urări de Crăciun. În discursul său, Papa a căutat să răspundă la următoarea
întrebare: „cum să vestim astăzi Evanghelia? În ce mod credinţa, ca forţă
vie şi vitală, poate deveni azi realitate?”
A subliniat că „miezul
crizei Bisericii în Europa este criza credinţei” şi că un leac împotriva oboselii
de a crede a fost şi experienţa Zilei Mondiale a Tineretului de la Madrid. A fost
o nouă evanghelizare trăită. Din ce în ce mai clar - a spus - capătă contur în Zilele
mondiale un mod nou, întinerit, de a fi creştini”.
Papa a caracterizat acest
„mod nou”, tânăr, de a fi creştini în cinci puncte: „ca cel dintâi lucru
- a relevat - este o nouă experienţă a catolicităţii, a universalităţii Bisericii”,
faptul de a fi uniţi, a se simţi fraţi în Cristos în pofida diversităţilor lingvistice
şi de provenienţă. În al doilea rând, experienţa gratuităţii trăite de numeroşi voluntari
ai ZMT.
Aici Papa a făcut o subliniere: „de câte ori viaţa creştinilor este
caracterizată de faptul că privesc mai presus de toate la ei înşişi, fac binele, pentru
a spune aşa, pentru ei înşişi!” În schimb, „aceşti tineri au făcut bine - chiar dacă
acel a face a fost greu, chiar dacă a cerut sacrificii -, simplu pentru că binele
este frumos, a fi pentru alţii este frumos.
E nevoie doar de a îndrăzni un
salt. Toate acestea sunt precedate de întâlnirea cu Isus Cristos, o întâlnire ce aprinde
în noi iubirea faţă de Dumnezeu şi pentru alţii şi ne eliberează de căutarea propriului
nostru „eu”. O a treia caracterizare a acestui nou mod de a fi creştini este adoraţia
euharistică („prezenţa corporală a lui Cristos înviat este…ceva nou”); a patra este
Sacramentul Pocăinţei („avem continuu nevoie de iertare”).
În fine, punctul
cinci, este bucuria de a fi creştini: este bucuria de a se şti iubiţi de Dumnezeu:
„cine nu este iubit nu poate nici să se iubească pe sine însuşi…Acolo unde devine
dominantă îndoiala cu privire la Dumnezeu, urmează inevitabil dubiul relativ la însuşi
faptul de a fi oameni.
Vedem astăzi cum această îndoială se răspândeşte. O
vedem în lipsa de bucurie, în întristarea interioară ce se poate citi pe atâtea feţe
omeneşti. Numai credinţă îmi dă certitudinea: este bine ca eu să exist. Este bine
a exista ca persoană umană, chiar în timpuri dificile. Credinţa face fericiţi pornind
din interior. Aceasta este una din experienţele minunate ale Zilelor Mondiale ale
Tineretului”.