"O, Emmanuel - O, Dumnezeu-cu-noi", vino şi ne mântuieşte
(RV - 22 decembrie 2011) Vineri 23 decembrie, în a şaptea
zi de pregătire imediată la sărbătoarea Naşterii Domnului îl invocăm pe Isus cu un
apelativ mesianic ce constituie o sinteză a titlurilor care i s-au atribuit lui Cristos
în toate aceste antifoane majore. Acest titlu este „Emanuel”, adică Dumnezeu-cu-noi.
Crăciunul este marea sărbătoare a prezenţei lui Dumnezeu între noi, manifestată
în Isus Cristos. Din punct de vedere istoric, în timp, această prezenţă a început
în sânul Mariei, prin întrupare.
Acum, în timpul Bisericii, Isus continuă să
fie prezent, fiind acelaşi ieri, astăzi şi în veşnicie. El este Cel Viu, el cel care
a fost răstignit şi a înviat din morţi. Prezenţa sa se concretizează în primul rând
în sfânta Euharistie, este o prezenţă reală şi personală. De aceea Biserica se pregăteşte
să celebreze cu bucurie sărbătoarea Naşterii Domnului, ca un act de adoraţie faţă
de Cristos cel prezent. În Noaptea Sfântă vom cânta: Venite adoremus., Venite adoremus
Dominum! Veniţi să-l adorăm pe Domnul.
Melodia invocaţiei în limba latină
aparţine compozitorului francez Marc-Antoine Charpentier, anii 1643-1704.
O
Emmanuel, Rex et legifer noster, expectatio gentium, et Salvator earum: veni ad salvandum
nos, Domine, Deus noster.
O, Emanuel, regele şi legiuitorul nostru,
speranţa şi mântuirea neamurilor, vino şi ne mântuieşte, Doamne, Dumnezeul nostru.