O sărbătoare a Crăciunului cu adevărat creştină! Nu trebuie să existe întârziere în ajutorarea celor săraci: Benedict XVI la audienţa generală de miercuri

RV 21 dec 2011. Naşterea Domnului este o sărbătoare sacră şi creştină, a cărei valoarea religioasă profundă nu trebuie să fie absorbită de aspecte exterioare: este urarea papei Benedict XVI, care a prezentat la audienţa generală de miercuri, în aula Paul VI, o amplă cateheză despre semnificaţia Naşterii Domnului. "În aceste zile sfinte", a reluat Papa, "caritatea creştină să se dovedească deosebit de activă faţă de cei mai săraci" în convingerea că "pentru cei săraci nu trebuie să existe întârziere!". La terminarea audienţei, Benedict XVI a salutat trei copii coreeni catolici, câştigătorii unui concurs organizat în Coreea în semn de omagiu pentru cei 60 de ani de preoţie ai Suveranului Pontif.

Salutul care revine în aceste zile pe buzele tuturor, a spus Papa la cateheza audienţei, este 'Crăciun Fericit' şi "Sărbători Fericite'.
• "Să facem în aşa fel încât, şi în societatea actuală, schimbul de urări să nu piardă valoarea sa religioasă profundă, iar sărbătoarea să nu fie absorbită de aspectele exterioare, care ating corzile inimii. Desigur, semnele exterioare sunt frumoase şi importante, cu condiţia să nu ne distragă atenţia, ci mai degrabă să ne ajute să trăim Crăciunul în semnificaţia sa adevărată, semnificaţia sacră şi creştină, pentru ca şi bucuria noastră să nu fie superficială ci profundă".

Biserica ne conduce prin liturgia Crăciunului în marele mister al Întrupării. Crăciunul, în realitate, nu e o simplă aniversare a naşterii lui Isus, dar celebrarea unui Mister care a marcat şi continuă să marcheze istoria omului. Dumnezeu a venit să locuiască în mijlocul nostru (cfr Ioan 1,14), s-a făcut cu adevărat unul dintre noi, un Mister care priveşte credinţa noastră şi existenţa noastră; e un Mister pe care-l trăim concret la celebrările liturgice.

Cineva, a continuat Papa, ar putea să se întrebe: "cum e posibil ca eu să trăiesc acum acest eveniment atât de îndepărtat în timp? Cum pot lua parte cu rodnicie la naşterea Fiului lui Dumnezeu, care a avut loc acum două mii de ani?".
• "La Sfânta Liturghie din Noaptea de Crăciun vom repeta ca refren la Psalmul responsorial aceste cuvinte: 'Astăzi ni s-a născut Mântuitorul'. Adverbul de timp – 'astăzi' – revine de mai multe ori în slujbele de Crăciun şi este raportat la evenimentul naşterii lui Isus şi la mântuirea pe care Întruparea Fiului lui Dumnezeu vine să o aducă. În liturgie acest eveniment depăşeşte limitele spaţiului şi ale timpului şi devine actual, prezent; efectul său continuă în scurgerea zilelor, anilor şi secolelor".

Benedict XVI a insistat asupra acestui aspect pentru că omul contemporan, care acceptă 'sensibilul', experimentabilul empiric, are tot mai multe reţineri în a se deschide la orizontul lui Dumnezeu:
• "Arătând că Isus se naşte 'astăzi', Liturgia nu recurge la o frază fără înţeles ci subliniază că această Naştere învesteşte şi impregnează întreaga istorie. Rămâne o realitate şi 'astăzi', la care putem ajunge întocmai prin liturgie. Nouă, celor care credem, celebrarea Crăciunului reînnoieşte certitudinea că Dumnezeu este cu adevărat prezent", este "nu doar îndepărtat, dar, deşi este cu Tatăl", a venit "aproape de noi". "Dumnezeu, în Copilul născut la Betleem, s-a apropiat cu adevărat de om, este El însuşi Om şi noi îl putem întâlni acum, într-un 'astăzi' care nu apune".

"Răscumpărarea omenirii se împlineşte, desigur, într-un moment precis şi identificabil al istoriei: în evenimentul Isus din Nazaret. Dar Isus este Fiul lui Dumnezeu, este Dumnezeu însuşi, care nu doar a vorbit omului - i-a arătat semne minunate, l-a condus de a lungul istoriei mântuirii - dar s-a făcut om şi rămâne om. Cel veşnic a intrat în limitele timpului şi spaţiului ca să facă posibilă 'astăzi' întâlnirea cu El. Textele liturgice de Crăciun ne ajută să înţelegem că evenimentele mântuirii săvârşite de Cristos sunt mereu actuale, îl privesc pe orice om şi pe toţi oamenii. Când ascultăm sau pronunţăm, în celebrările liturgice, pe acel 'astăzi ni s-a născut Mântuitorul', nu folosim o expresie convenţională fără conţinut, dar înţelgem că Dumnezeu ne oferă 'astăzi' – astăzi, acum, mie, fiecăruia dintre noi – posibilitatea de a-l recunoaşte şi de a-l primi, cum au făcut păstorii la Betleem, pentru ca El să se nască şi în viaţa noastră şi să o reînnoiască, să o ilumineze, să o transforme cu harul său, cu prezenţa sa".

În liturgia Naşterii Domnului, a subliniat Sfântul Părinte, nu lipseşte dimensiunea pascală, strâns legată de evenimentul de la Betleem. "Crăciunul şi Paştile sunt amândouă sărbători ale mântuirii".
• "Paştele celebrează (mântuirea) ca victorie asupra păcatului şi a morţii: marchează momentul final, când gloria Omului-Dumnezeu străluceşte ca lumina zilei. Crăciunul celebrează (mântuirea) ca intrare a lui Dumnezeu în istorie, făcându-se om pentru a-l readuce pe om la Dumnezeu: marchează, pentru a spune astfel, momentul iniţial, când se întrevede revărsatul zorilor".

Episcopul Romei a prezentat credincioşilor prezenţi la audienţa generală ample pagini din scrierile Sfinţilor Părinţi despre Naşterea Domnului. "Să tresăltăm de bucurie", era îndemnul papei Leon cel Mare, "şi să ne deschidem inima la bucuria cea mai curată, pentru că a răsărit ziua care pentru noi înseamnă noua mântuire, din vechime pregătită, fericirea netrecătoare (Sermo 22, In Nativitate Domini, 2,1: PL 54,193). La vocea Romei, Pontiful a alăturat şi glasul Orientului: "Să celebrăm mântuirea lumii, naşterea neamului omenesc", spunea Sfântul Vasile cel Mare. "Astăzi a fost ştearsă vina lui Adam. De acum înainte nu mai trebuie să spunem: 'ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce' (Geneză 3,19) dar: unit la cel venit din Cer, vei fi primit în Cer" (Sf. Vasile cel Mare, Predica despre Naşterea lui Cristos, 6; PG 31, 1473).

Papa a continuat pe acelaşi registru pentru a sublinia importanţa şi frumuseţea sărbătorilor care se poate spune de acum că bat la uşa inimilor curate:
• "La Crăciun ne întâlnim cu blândeţea şi iubirea lui Dumnezeu care se apleacă asupra neputinţei noastre, a slăbiciunilor noastre, a păcatelor noastre şi se înjoseşte pînă la noi. Sfântul Paul spune că Isus Cristos, 'fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu egalitatea sa cu Dumnezeu, ci s-a despuiat pe sine, luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor' (Filipeni 2,6-7). Să privim la grota de la Betleem: Dumnezeu se înjoseşte pînă la a fi aşezat într-o iesle, care este deja preludiul acelei înjosiri din ceasul pătimirii sale. Punctul culminant din istoria iubirii dintre Dumnezeu şi om trece prin ieslea de la Betleem şi mormântul de la Ierusalim".


De aici, îndemnul final al Papei înainte de sărbătoarea Naşterii Domnului:
• "Să trăim cu bucurie Crăciunul care se apropie. Să trăim acest fapt minunat: Fiul lui Dumnezeu se naşte şi 'astăzi', Dumnezeu este cu adevărat aproape de fiecare dintre noi şi vrea să ne întâlnească, să ne conducă la El. El este adevărata lumină care împrăştie şi învinge întunericul ce cuprinde viaţa noastră şi omenirea". "În Cristos, spunea sf. Augustin, dumnezeierea Unuluinăscut s-a făcut părtaşă la firea noastră muritoare, pentru ca noi să fim părtaşi la firea sa nemuritoare" (Epistola 187,6,20: PL 33,839-840). Dar mai ales să contemplăm şi să trăim acest Mister în celebrarea Euharistiei, centrul Naşterii Domnului. Aici se face prezent în mod real Isus, adevărata Pâine coborâtă din cer, adevăratul Miel jertfit pentru mântuirea noastră. Vă doresc vouă tuturor şi familiilor voastre să celebraţi un Crăciun cu adevărat creştin, în aşa fel încât şi schimbul de urări din acea zi să fie expresie a bucuriei de a şti că Dumnezeu ne este aproape şi vrea să parcurgă împreună cu noi drumul vieţii".


Atmosfera de Crăciun plutea deja în aula Paul VI la audienţa generală de miercuri. Ca de obicei în această perioadă, n-au lipsit cimpoieşii, veniţi în acest an din regiunea italiană Molise. În spaniolă, Papa a îndemnat la solidaritate concretă pentru că, a afirmat, "când e vorba de cei săraci, nu trebuie să existe întârziere".

La audienţa generală de miercuri, informează o Notă a Sălii vaticane de presă, au luat parte şi trei copii coreeni catolici, veniţi din Extremul Orient pentru a-i dărui Papei o culegere de scrisori şi desene a 33 de copii, câştigători ai unui concurs la care s-au înscris 1220 de participanţi, organizat de Ambasada Republicii Coreea pe lângă Sf. Scaun, în colaborare cu ziarul catolic coreean Pyeonghwa Shinmun (Ziarul Păcii) al arhidiecezei de Seul, cu ocazia jubileului său de 60 de ani de preoţie. În timpul Sfintei Liturghii din Noaptea de Crăciun – continuă Nota oficială – unul din copiii coreeni va citi rugăciunea credincioşilor în limba maternă în timp ce ceilalţi doi vor primi Sfânta Împărtăşanie din mâinile Sfântului Părinte. La aceeaşi Sfântă Liturghie, doi copii coreeni vor participa la procesiunea darurilor de la Ofertoriu iar alţi doi vor aduce flori pentru Pruncul Isus din reprezentarea scenică a Nativităţii.

Primiţi şi Binecuvântarea Apostolică invocată de Benedict XVI la audienţa generală de miercuri, în aula Paul VI, binecuvântare ce ajunge acum la toţi ascultătorii care o primesc în spirit de credinţă.

Aici, serviciul audio: