Aşteptarea Crăciunului în reflecţiile Papei: să ne lăsăm atinşi de raza de lumină care vine de la Betleem

(RV - 20 decembrie 2011) Aşteptarea Crăciunului reînnoieşte în creştini „certitudinea speranţei” şi lumina purtată de Pruncul Isus învinge frica pe care atâţi dintre noi o simt cu referire la viitor. Sunt câteva din multele gânduri dedicate în aceşti ani de Benedict al XVI-lea la apropierea datei de 25 decembrie. „Creştinul - afirmă între altele Papa - ştie că lumina lui Cristos este mai puternică şi de aceea trăieşte într-o speranţă nu vagă, într-o speranţă ce dă certitudine şi inspiră curaj pentru a înfrunta viitorul”.

În acest serviciu, Alessandro De Carolis readuce în actualitate câteva gânduri ale Pontifului despre sfârşitul Adventului.
• Magii aveau o idee generică despre ce, sau mai bine, cine, avea să-i aştepte, odată sosiţi la destinaţie. Păstorii nu o aveau nici pe aceasta. Dar înţelepţii intuiesc aceasta citind pe cer, iar celor simpli le-a fost comunicat de către un mesager al cerului, că o aşteptare se terminase, că ceva era gata să înceapă, că un timp nou era la început. Două mii de ani mai târziu ne vine să zicem că surpriză şi aşteptare nu mai există şi suntem tentaţi să credem că drumul indicat de stea este anevoios şi conduce spre o destinaţie ce nu mai încălzeşte inima la fel ca prima dată. Dar este, cum s-a spus, o tentaţie. O capcană inevitabilă dacă - aşa cum amintea Benedict al XVI-lea - creştinul, care ştie însă ce va găsi la Betleem, porneşte cu o întrebare sinceră în inimă:
• Fiecare dintre noi (…) în acest timp care ne pregăteşte la Naşterea Domnului, poate să se întrebe: eu, ce aştept? Spre ce este îndreptată inima mea în acest moment al vieţii? Şi aceeaşi întrebare se poate pune la nivel de familie, de comunitate, de naţiune. Ce aşteptăm, împreună? Ce uneşte aspiraţiile noastre, ce au ele în comun? (Angelus, 28 noiembrie 2010).

Cu aceste întrebări se poate învinge îndoiala de a ne gândi la un Crăciun în care nu se naşte nimeni pentru noi. „Omul - a spus o dată Papa - este viu atât timp cât aşteaptă, până ce în inima sa este vie speranţa”. Mai mult „s-ar putea spune - a adăugat - că omul se recunoaşte după aşteptările sale”:
• În timp ce ne pregătim la Crăciun, este important să reintrăm în noi înşine şi să facem o verificare sinceră asupra vieţii noastre. Să ne lăsăm iluminaţi de o rază de lumină care provine de la Betleem, lumina Aceluia care este ’Cel mai Mare’ şi s-a făcut mic, ’Cel mai Puternic’ şi s-a făcut slab (Angelus 4 decembrie 2011).

O rază a luminii de la Betleem. Şi astăzi Crăciunul aprinde o lumină în oricine crede că Steaua nu s-a stins în urmă cu două mii de ani, odată ce păstorii şi magii au lăsat grajdul. Lumina a rămas aprinsă în acel Prunc prin care, a afirmat Papa, Dumnezeu însuşi…
• …a intrat personal în istorie. Izvorului permanent al răului i-a opus un izvor de bine pur. Cristos (…) opune fluviului murdar al răului un fluviu de lumină. Şi acest fluviu este prezent în istorie; vedem sfinţii, marii sfinţi dar şi sfinţi umili, simplii credincioşi. Vedem că fluviul de lumină care vine de la Cristos este prezent, este puternic (Audienţa generală din 3 decembrie 2008).

Un fluviu de lumină, insistă Benedict al XVI-lea, care dăruieşte creştinilor o certitudine adesea dorită - aproape invidiată - de către cine nu are darul credinţei, „certitudinea speranţei”:
• La fel ca în Cristos, lumea viitoare deja a început (…) Viitorul nu este un întuneric în care nimeni nu se orientează. Nu este aşa. Fără Cristos, şi astăzi pentru lume viitorul este întuneric, există atâta frică de viitor. Creştinismul ştie că lumina lui Cristos este mai puternică şi de aceea trăieşte într-o speranţă nu vagă, într-o speranţă ce dă certitudine şi inspiră curaj pentru a înfrunta viitorul (Audienţa generală din 12 noiembrie 2008).

Curaj de care lumea are nevoie şi azi. Şi atunci, încheia în urmă cu câţiva ani Papa, şi ar încheia în mod spontan şi astăzi:
• Vino Isuse; vino, dă forţă luminii şi binelui; vino acolo unde domneşte minciuna, ignorarea lui Dumnezeu, violenţa, injustiţia; vino, Doamne Isuse, dă forţă binelui în lume şi ajută-ne să fim purtători ai luminii tale, operatori ai păcii, martori ai adevărului. Vino Doamne Isuse! (Audienţa generală din 3 decembrie 2008).

Aici serviciul audio:
rv/A. Lucaci