Evanghelizează cel care are o profundă experienţă a lui Dumnezeu: a treia predică de Advent a pr. Raniero Cantalamessa

RV 16 dec 2011. Al treilea mare val al evanghelizării, care a ajuns la populaţia continentului american, a fost în centrul reflecţiei despre evanghelizare prezentată vineri de pr. Raniero Cantalamessa în cadrul celei de a treia predici de Advent în Capela Redemptoris Mater din Vatican. La predică au luat parte papa Benedict XVI şi membrii "familiei pontificale".

"Evenimentul cel mai mare din 1492 nu a fost atât faptul că Cristofor Columb a descoperit America ci că, mai ales, America l-a descoperit pe Isus Cristos". Predicatorul Casei Pontificale, părintele franciscan capucin Raniero Cantalamessa, a pornit de la această cheie de lectură inedită a evenimentelor din 1492 pentru a aminti efortul misionar depus pe continentul american. E adevărat că, odată cu credinţa, Europa creştină a exportat pe noul continent şi propriile dezbinări iar demersul misionar a cunoscut lumini şi umbre, dar, observa deja Ioan Paul II, "luminile sunt mai mari decât umbrele". Părintele Cantalamessa:
• "Unei lumi fără păcat dar fără Isus Cristos, teologia a arătat că preferă o lume cu păcat dar cu Isus Cristos. 'O felix culpa!' (O, fericită vină!), exclamă liturgia pascală în imnul Exsultet, care ne-a făcut să avem un atare şi atât de mare răscumpărător'. N-ar trebuie să spunem acelaşi lucru despre evenghelizarea Americilor, de Sud şi de Nord? Unui continent fără 'greşelile şi umbrele' care au însoţit evanghelizarea sa, dar şi fără Cristos, cine n-ar prefera un continent cu aceste umbre, dar cu Cristos? Care creştin, de dreapta sau de stânga, mai ales ca preot sau persoană consacrată, ar putea susţine contrarul fără să renunţe, prin aceasta, la propria credinţă?"

Referindu-se la actuala provocare misionară, predicatorul Casei Pontificale a subliniat excesiva polarizare, "prezentă oriunde în Biserică, dar mai ales în America Latină", între cei care reprezintă sufletul activ şi cei care reprezintă sufletul contemplativ, între catolicii angajaţi social în favoarea celor săraci şi catolicii care se ocupă de vestirea credinţei, ca şi cum dimensiunea celor dintâi ar exclude trăsătura celor din urmă. În realitate, lucrurile nu stau în acest fel: "Este loc şi pentru unii şi pentru alţii. Mai mult, avem nevoie unii de ceilalţi, pentru că nimeni nu poate realiza Evanghelia integrală şi reprezenta pe Cristos în toate aspectele vieţii sale. Fiecare ar trebui, aşadar, să se bucure de faptul că ceilalţii fac ceea ce el nu poate face: cei care cultivă viaţa spirituală şi vestirea Cuvântului, de faptul că este cineva care se dăruieşte dreptăţii şi promovării sociale, şi invers. Este întotdeauna valabil avertismentul Apostolului: 'să încetăm o dată de a ne mai judeca unii pe alţii' (Romani 14,13).

Părintele Cantalamessa a vorbit, în fine, despre criza de vocaţii care afectează ordinele şi congregaţiile religioase. Secularizarea, a afirmat, este, desigur, una dintre cauzele acestei scăderi numerice dar nu este singura. Duhul Sfânt este cel care atrage persoanele şi El se îndreaptă într-acolo unde "este iubit, unde este invitat şi unde este aşteptat":
• "Ioan Paul II îndemna persoanele consacrate din America Latină să 'evanghelizeze pornind de la o profundă experienţă a lui Dumnezeu'. Aici, cred, că este punctul important: 'o profundă experienţă a lui Dumnezeu'. Aceasta este cea care atrage vocaţii şi creează premisele pentru un nou şi eficient val de evanghelizare. Proverbul 'nemo dat quod non habet', nimeni nu poate da ceea ce nu are, este valabil mai mult ca oricând în acest domeniu".

Aici, serviciul audio: