Fiţi martori de iubire unde Dumnezeu pare absent: Papa la Parohia „Sfânta Maria a
Harurilor” din nord-estul Romei
(RV - 11 decembrie 2011) Vă îndemn să fiţi martori ai iubirii, mai ales acolo unde
Dumnezeu pare absent şi unde există suferinţa celor care sunt în situaţii
de dificultate: a invitat Benedict al XVI-lea, duminică dimineaţă, în timpul vizitei
sale pastorale la Parohia romană „Santa Maria delle Grazie” din cartierul Casal Boccone.
Biserica a fost consacrată anul trecut şi se găseşte aproape de şoseaua de centură,
în partea de nord-est a oraşului.
Călduroasă primire pentru Benedict al XVI-lea
duminică dimineaţă 11 decembrie în Parohia Sfânta Maria a Harurilor, unde Pontiful
a fost întâmpinat de numeroşi copii care l-au salutat înainte de Sfânta Liturghie.
Să ne pregătim la Crăciun - a îndemnat Papa - „nu numai cu darurile, dar cu inima
noastră”.
Profetul Isaia în prima lectură vorbeşte despre o veste bună pentru
cei săraci: cuvinte „cât se poate de actuale” - subliniază Pontiful - „cuvinte ce
reînsufleţesc speranţa”. Evanghelia propune figura lui Ioan Botezătorul care în pustiu
invită la convertire. „Şi astăzi în pustiul marilor oraşe ale acestei lumi” unde există
„mare absenţă de Dumnezeu, avem nevoie de voci”, de glasuri care să anunţe că „Dumnezeu
există, este mereu aproape, chiar dacă pare absent”. Cine este deci Ioan Botezătorul? •
Este un glas în pustiu, este un martor al luminii şi aceasta ne atinge la inimă,
pentru că în această lume cu atâtea întunecimi, atâtea forme de obscuritate,
toţi suntem chemaţi să fim martori ai luminii. Este tocmai aceasta misiunea Timpului
liturgic al Adventului: a fi martori ai luminii şi putem fi astfel numai dacă purtăm
în noi lumina, dacă suntem nu numai siguri că lumina există, ci dacă am văzut un pic
de lumină.
A purta lumina - spune Papa - înseamnă a trăi „limbajul inteligibil
pentru toţi al iubirii şi fraternităţii”, este a mărturisi caritatea atâtor persoane
care se află „în dificultăţi şi în situaţii de disconfort”, depăşind „limitele individualismului,
ale închiderii în sine” şi „farmecul relativismului, datorită căruia se consideră
permis orice comportament”. Este apoi o referinţă la sectele religioase prezente în
acest cartier.
Benedict al XVI-lea a îndemnat la vigilenţă şi fidelitate faţă
de învăţătura Bisericii: • Continuaţi lucrarea de evanghelizare prin
cateheză şi informarea corectă despre ceea ce crede şi vesteşte Biserica catolică;
propuneţi cu claritate adevărurile credinţei creştine, fiţi - cum spune Sfântul Petru
- gată „să răspundeţi oricui vă cere cont despre speranţa
care este în voi” (1Pt 3,15).
Fiţi deci atenţi şi feriţi-vă
de acele „forme de sentiment religios care exploatează nevoile şi aspiraţiile cele
mai profunde ale sufletului omenesc, propunând perspective de satisfacţie, facile
dar iluzorii”: • Credinţa este un dar al lui Dumnezeu, dar care vrea
răspunsul nostru, decizia de a-l urma pe Cristos nu numai atunci când vindecă
şi uşurează, dar şi când ne vorbeşte despre iubire până la dăruirea de sine.
E
nevoie apoi de redescoperirea Liturghiei ca centru al Duminicii, ca zi a Domnului
şi a comunităţii: • Nu pierdeţi sensul Duminicii şi fiţi fideli întâlnirii
euharistice. Primi creştini au fost gata să-şi dea viaţa pentru aceasta.
Au ştiut că aceasta este viaţa şi asta ne face să trăim.
În
fine, Papa a îndemnat tinerii să răspundă la aşteptările Bisericii cu „dorinţa lor
de radicalitate în alegerile de viaţă” şi privind la necesităţile unui cartier de
periferie ca acesta, constituit de multe familii tinere şi de numeroşi copii, a adăugat: •
Urez din inimă ca…Parohia voastră, şi cu ajutorul Vicariatului de Roma,
să se poată dota cât mai curând cu un oratoriu bine structurat, cu spaţii adecvate
pentru joc şi întâlnire, încât să satisfacă nevoia de creştere în credinţă şi într-o
sănătoasă dimensiune socială pentru tinerele generaţii.