Papa la audienţa generală: creştinii să fie martori de rugăciune pentru a deschide
ferestre spre cer
(RV - 30 noiembrie 2011) Rugăciunea este un dar, însă cere angajare şi constanţă
din partea noastră: a subliniat Benedict al XVI-lea la audienţa generală ţinută
în Aula Paul al VI-lea din Vatican, centrată pe rugăciunea în viaţa lui Isus. Papa
a îndemnat creştinii să fie martori de rugăciune şi de speranţă, mai ales într-o lume
adesea închisă la întâlnirea cu Dumnezeu.
În ultimele cateheze am reflectat
asupra câtorva exemple de rugăciune din Vechiul Testament, astăzi - a spus Papa doresc
să încep să privesc la Isus, la rugăciunea sa, care străbate întreaga sa viaţă, ca
un canal secret ce irigă existenţa, relaţiile, gesturile şi care îl călăuzeşte, cu
fermitate progresivă la dăruirea totală de sine, potrivit proiectului de iubire al
lui Dumnezeu Tatăl. Isus este maestrul şi al rugăciunilor noastre, mai mult, El este
sprijinul activ şi fratern al oricărei noastre cereri către Tatăl. Cu adevărat, cum
rezumă un titlu din Compendiul Catehismului Bisericii Catolice, „rugăciunea este pe
deplin revelată şi actualizată în Isus” (541-547).
La el vrem să privim în
următoarele cateheze. „În rugăciune, Isus trăieşte un contact neîntrerupt cu Tatăl
pentru a realiza până la capăt, planul de iubire faţă de oameni”. A spus Sfântul Părinte
adresându-se credincioşilor în cateheza sa îndemnându-i să urmeze exemplul Domnului,
adică de a rămâne în dialog cu Dumnezeu: • Şi în rugăciunea noastră trebuie
să învăţăm, din ce în ce mai mult, să intrăm în această istorie de mântuire al
cărei culme este Isus, să reînnoim înaintea lui Dumnezeu decizia noastră personală
de a ne deschide la voinţa sa, să-i cerem forţa de a conforma voinţa noastră cu cea
a sa, în toată viaţa noastră, în ascultare faţă de proiectul de iubire în privinţa
noastră.
Rugăciunea lui Isus, a amintit, “atinge toate fazele misiunii
sale şi toate zile vieţii”; “ostenelile nu o blochează, nu o întrerup”. În acelaşi
timp, a evidenţiat că învăţătura lui Isus despre rugăciune vine din faptul „de a fi
Fiul lui Dumnezeu”, din „raportul său unic cu Dumnezeu Tatăl”: • A asculta,
a medita, a tăcea înaintea Domnului care vorbeşte este o artă ce se învaţă practicând-o
cu statornicie; este lucrare a lui Dumnezeu, dar cere angajare şi continuitate din
partea noastră.
Privind la rugăciunea lui Isus, a avertizat, noi toţi ar
trebui să ne întrebăm cum ne rugăm, cât timp dedicăm raportului cu Dumnezeu. Şi a
amintit cât este de important a ne ruga pentru ca Domnul să lumineze lumea din jurul
nostru: • Astăzi creştinii sunt chemaţi să fie martori de rugăciune,
tocmai pentru că lumea noastră este adesea închisă la orizontul divin şi la speranţa
care poartă la întâlnirea cu Dumnezeu. În prietenia profundă cu Isus şi trăind în
El şi cu El relaţia filială cu Tatăl, prin rugăciunea noastră fidelă şi constantă,
putem deschide ferestre spre Cerul lui Dumnezeu.
Papa a reînnoit apoi încurajarea
la “a parcurge calea rugăciunii”, o cale ce deschide noi drumuri chiar şi pentru cine
este departe de Dumnezeu: • Dragi fraţi şi surori, să ne educăm la un
raport intens cu Dumnezeu, la o rugăciune care să nu fie doar ocazională, ci constantă,
plină de încredere, capabilă să ne lumineze viaţa, aşa cum ne învaţă Isus. Şi să-i
cerem să putem comunica persoanelor care ne stau alături, celor pe care le întâlnim
pe drum, bucuria întâlnirii cu Domnul, lumină pentru existenţă.
În momentul
saluturilor particulare către pelerini, vorbind în franceză, Papa a salutat credincioşii
diecezei de Belley-Ars, veniţi în Vatican pentru a dona Bazilicii Sfântul Petru un
portret al Sfântului Ioan Maria Vianney, în amintirea Anului Sfintei Preoţii.
Ca
de obicei la terminarea audienţei, Papa a intonat în cor rugăciunea Tatăl nostru în
limba latină, continuată împreună cu toţi cei prezenţi, care puteau urmări textul
în limba latină pe verso biletelor de intrare, şi a dat tuturor binecuvântarea apostolică
pe care o extinde bucuros la cei care pe calea undelor la radio sau televiziune o
primesc în spirit de credinţă.