Sfântul Andrei să ne înveţe să-l urmăm pe Isus cu promptitudine: Benedict al XVI-lea, despre primul chemat dintre Apostoli

(RV - 29 noiembrie 2011) Pe 30 noiembrie, în ambele tradiţii creştine, răsăriteană şi apuseană se sărbătoreşte Sfântul Apostol Andrei. Papa i-a dedicat o cateheză în timpul audienţei generale din 14 iunie 2006.
Andrei este fratele mai mic al Sfântului Petru: tocmai din cauza legăturii fraterne dintre aceşti doi apostoli - spunea Benedict al XVI-lea - „Biserica Romei şi Biserica Constantinopolului se simt între ele în mod special Biserici surori”. Pentru a sublinia acest raport, Paul al VI-lea a restituit în 1964 relicva Sfântului Andrei, păstrată până atunci în bazilica vaticană, episcopului mitropolit ortodox al oraşului Patras din Grecia, unde, potrivit tradiţiei, Apostolul a fost răstignit pe o cruce specială în formă de X, numită apoi Crucea Sfântului Andrei.
Papa aminteşte faptul că Sfântul Andrei a fost primul care l-a urmat pe Isus - motiv pentru care tradiţia creştină bizantină îl numeşte „primul chemat - protoclitos”, şi el a fost acela care l-a condus la Învăţătorul pe fratele mai mare, Petru, spunând în mod cât se poate de clar: „L-am aflat pe Mesia”. Dar Andrei este şi ucenicul întrebărilor: nu se teme, de exemplu, să-l întrebe pe Isus cum cinci pâini şi doi peşti ar putea potoli foamea la atâta lume; apoi, când Domnul vorbeşte despre distrugerea Templului de la Ierusalim, el îl întreabă când se va întâmpla aceasta.
• „Din această situaţie putem deduce că nu trebuie să ne temem să punem întrebări lui Isus, dar în acelaşi timp trebuie să fim gata să primim învăţămintele, chiar cele surprinzătoare şi dificile, pe care el ni le dă”, a spus Episcopul Romei în cateheza din 14 iunie 2006.

Andrei - a subliniat Succesorul lui Petru - este un om care caută şi care vrea să cunoască îndeaproape realitatea lui Isus. Este un om de speranţă care poartă altora credinţa fără a ţine cont de pericole. Şi, în timp ce Petru se duce la Roma, Andrei îl vesteşte pe Cristos în rândul grecilor. Cei doi fraţi care l-au urmat imediat şi fără ezitări pe Învăţătorul la chemarea de a deveni pescari de oameni, mor şi ei pe Cruce. Cea a lui Andrei este în formă de „X”, cum s-a spus, numită şi Crucea Sfântului Andrei. Potrivit unei străvechi tradiţii, Apostolul, puţin înainte de a muri, a numit-o „Crucea fericită”, deoarece înainte de el, a purtat-o Cristos:
• „Noi trebuie să învăţăm de aici o lecţie foarte importantă”, a spus Episcopul Romei: „crucile noastre capătă valoare dacă sunt considerate şi primite ca parte a crucii lui Cristos, dacă sunt atinse de reverberaţia luminii sale. Numai de la acea Cruce şi suferinţele noastre sunt înnobilate şi captă adevăratul lor sens.”
Apoi, Sfântul Părinte a conclus, la Audienţa Generală din 14 iunie 2006, dedicată Sfântului Andrei:
• „Apostolul Andrei, deci, să ne înveţe să-l urmăm pe Isus cu promptitudine (Cf Mt 4,20; Mc 1,18), să vorbim cu entuziasm despre el tuturor celor pe care îi întâlnim şi, mai presus de toate, să cultivăm cu el un raport de adevărată familiaritate, conştienţi că numai în el putem găsi sensul ultim al vieţii şi morţii noastre.”

Aici serviciul audio: