Papa către laicii creştini: pentru a avea influenţă în viaţa publică, e nevoie de o solidă credinţă personală

(RV - 25 noiembrie 2011) Trebuie să readucem chestiunea cu “întrebarea despre Dumnezeu” şi în interiorul Bisericii, pentru a face astfel ca mărturia laicilor în viaţa publică să fie “incisivă”. Este invitaţia pe care Benedict al XVI-lea a adresat-o participanţilor la c ea de-a 25-a plenară a Consiliului Pontifical pentru Laici în curs în Vatican, primiţi vineri dimineaţă în Sala Clementină din Palatul apostolic. Pontiful a amintit şi curajul minorităţilor creştine în Asia, adesea supuse la persecuţii, şi a apreciat strădania dicasterului pentru laici că a fixat în program pentru anul viitor în Camerun, un Congres pentru laicii din Africa.

Pentru a-l întâlni pe Dumnezeu e necesar a-l întâlni pe cineva care L-a întâlnit. Secretul credinţei stă în această succesiune şi nu poate fi evitată. Nu este atât o chestiune legată de factori externi, geografici sau culturali. Dacă este astfel, atunci se referă la „geografia” sufletului, locul unde se întâmplă şi se consolidează întâlnirea cu Cristos. Iar laicii creştini au o foarte mare responsabilitate în a crea condiţiile presupuse pentru această întâlnire, care va putea avea importante consecinţe în viaţa socială.

Benedict al XVI-lea a amintit aceasta în prezenţa specialiştilor convocaţi de Consiliul Pontifical pentru Laici pentru întâlnirea anuală, angajaţi să se confrunte pe tema „Dumnezeu azi”. Benedict al XVI-lea a făcut imediat o distincţie. Desigur, a repetat, există înainte de toate o chestiune publică relativă la Dumnezeu, aceea datorită căreia renunţarea „la orice referinţă la transcendent” răspândită actualmente „a generat criza” de semnificaţie şi de valori” care precede pe cea economică şi socială:
• Omul care caută să existe doar în mod pozitivist, în calculabil şi în măsurabil, în cele din urmă rămâne sufocat. În acest cadru, interogativul despre Dumnezeu este, într-un anume sens, ’chestiunea chestiunilor’. Ea ne conduce înapoi la întrebările de fond ale omului, la aspiraţiile la adevăr, la fericire şi la libertate sădite în inima sa, care caută o realizare.

„Omul care trezeşte în sine întrebarea despre Dumnezeu - a continuat - se deschide la speranţă, la o speranţă demnă de încredere, pentru care merită să înfrunţi osteneala drumul în prezent”. Totuşi, s-a întrebat Papa, cum e posibil „să trezeşti întrebarea despre Dumnezeu, pentru ca să fie chestiunea fundamentală?”:
• Întrebarea asupra lui Dumnezeu este suscitată de întâlnirea cu cine are darul credinţei, cu cine are un raport vital cu Domnul. Dumnezeu este cunoscut prin oameni, bărbaţi şi femei care îl cunosc: strada spre El trece, în mod concret, prin cine l-a întâlnit. Aici rolul vostru de credincioşi laici este deosebit de important.

Cu toate acestea, dacă diferitele domenii publice au nevoie de a fi populate de laici creştini transparenţi în convingerile proprii, există - a observat Papa Benedict al XVI-lea - şi o chestiune referitoare la Dumnezeu înăuntrul ţesutului bisericesc. Discuţia Papei a fost sub semnul obişnuitei sale sincerităţi. „Uneori - a afirmat - s-au făcut eforturi pentru ca prezenţa creştinilor în social, în politică sau în economie să devină mai incisivă, şi poate nu s-a acordat atenţia cuvenită solidităţii credinţei lor, ca şi cum ar fi fost un dat dobândit o dată pentru totdeauna”.
În realitate, a adăugat…
• Creştinii nu locuiesc pe o planetă îndepărtată, imună de ’bolile’ lumii, ci împărtăşesc tulburările, dezorientarea şi dificultăţile timpului lor. De acea nu mai puţin urgent este a propune din nou chestiunea despre Dumnezeu chiar în însuşi ţesutul bisericesc. De câte ori, chiar definindu-se creştini, Dumnezeu de fapt nu este punctul central de referinţă în modul de a gândi şi acţiona, în alegerile fundamentale ale vieţii. Primul răspuns la marea provocare a timpului nostru stă deci în profunda convertire a inimii noastre.

Şi un exemplu pentru ce vrea să spună azi coerenţa faţă de Evanghelie, Benedict al XVI-lea l-a oferit la începutul discursului său, evocând curajul acelor credincioşi care trăiesc în Asia, în condiţii adesea dramatice. În acel foarte vast şi străvechi continent, au fost cuvintele Papei…
• anunţul creştin a ajuns până acum doar la o mică minoritate, care nu rareori trăieşte credinţa într-un context dificil, alte ori chiar de adevărată persecuţie (…) Aceşti fraţi ai noştri mărturisesc în mod admirabil adeziunea lor la Cristos, lăsând să se întrevadă cum în Asia, mulţumită credinţei lor, se deschid pentru Biserica celui de-a treilea mileniu vaste scenarii de evanghelizare.

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci