Papa la audienţa generală: Biserica în Africa, protagonista unui nou anotimp de speranţă

(RV - 23 noiembrie 2011) Benedict al XVI-lea, la audienţa generală de miercuri desfăşurată în Aula Paul al VI-lea din Vatican, a reparcurs etapele principale ale călătoriei sale apostolice în Benin, de la 18 la 20 noiembrie. Bucuria şi fervoarea apostolică constatate la preoţi, călugări, călugăriţe, seminarişti şi laici - a spus Papa - constituie un semn de speranţă sigură pentru viitorul Bisericii în Benin.

Se poate afirma că recenta călătorie în Benin s-a dovedit „o impresionantă experienţă de credinţă şi de reînnoită întâlnire cu Isus Cristos viu”. În această fază crucială pentru întregul continent, Biserica în Africa, cu angajarea sa generoasă în slujba Evangheliei, „va putea fi protagonista unui nou anotimp de speranţă”. Dar să ascultăm cuvintele Papei:
• În Africa am văzut o prospeţime în a spune da vieţii, o prospeţime a simţului religios şi al speranţei, o percepţie a realităţii în totalitatea ei cu Dumnezeu şi nu redusă la un pozitivism care, la sfârşit, stinge speranţa. Toate acestea spun că în acel continent există o rezervă de viaţă şi de vitalitate pentru viitor, pe care noi putem conta, pe care Biserica poate conta.

Una din imaginile de neşters ale călătoriei apostolice a fost rugăciunea la mormântul unui mare om al Bisericii şi ilustră figură a Beninului şi a Africii:
• Neuitatul cardinal Bernardin Gantin, a cărui venerată memorie este din ce în ce mai vie în ţara sa, care îl consideră un Părinte al patriei, şi în întregul continent.

Călătoria în Benin, „un mare apel adresat Africii, pentru ca să-i orienteze orice efort spre a vesti evanghelia celor care încă nu-l cunosc”, a fost şi un îndemn, pentru comunităţile creştine la reconciliere, dreptate şi pace:
• Acest spirit de reconciliere este indispensabil, fireşte, şi pe plan civil şi necesită o deschidere la speranţa ce trebuie să anime şi viaţa socio-politică şi economică a continentului, aşa cum am putut releva în întâlnirea cu instituţiile politice, corpul diplomatic şi reprezentanţii religiilor.

Cu acea ocazie Sfântul Părinte pusese accentul tocmai „pe speranţa ce trebuie să anime drumul continentului, relevând dorinţa înflăcărată de libertate şi de dreptate care, în special în aceste ultime lumi, însufleţeşte inimile a numeroase popoare africane”:
• Am subliniat apoi necesitatea de a construi o societate în care raporturile dintre etnii şi religii diferite să fie caracterizate de dialog şi de armonie. I-am invitat pe toţi să fie adevăraţi semănători de speranţă în orice realitate şi în orice ambient.

„Creştinii - a adăugat Papa - sunt oameni de speranţă, care nu se pot dezinteresa de fraţii şi surorile lor”. Cuvinte care au marcat şi Liturghia duminicală în „Stadionul Prieteniei” din oraşul Cotonou:
• A fost un extraordinar moment de rugăciune şi de sărbătoare a credinţei la care au luat parte mii de credincioşi din Benin şi din alte ţări africane, de la cei mai vârstnici la cei mai tineri: o mărturie minunată despre felul cum credinţa reuşeşte să unească generaţii şi să răspundă la provocările fiecărui anotimp al vieţii.

În timpul acestei impresionante Liturghii euharistice, Sfântul Părinte a consemnat preşedinţilor Conferinţelor episcopale ale Africii exortaţia apostolică post-sinodală „Africae munus - Angajamentul Africii”, text cu liniile fundamentale pentru drumul pastoral al Bisericii în Africa şi destinat episcopilor, preoţilor, călugărilor şi călugăriţelor, catiheţilor şi laicilor întregului continent african:
• Încredinţându-le roadele celei de-a II-a Adunări speciale pentru Africa a Sinodului Episcopilor, le-am cerut să le mediteze atent şi să le trăiască în plinătate, pentru a răspunde cu succes la misiunea angajantă de evanghelizare a Bisericii pelerine în Africa celui de-al treilea mileniu.

Tuturor Pontiful le-a adresat apelul la a fi constructori neobosiţi de comuniune, pace şi solidaritate.
• Africanii au răspuns cu entuziasmul lor la invitaţia Papei, şi pe feţele lor, în credinţa lor înflăcărată, în adeziunea lor convinsă la evanghelia vieţii am recunoscut încă o dată semne consolatoare de speranţă pentru întregul continent african.

Sfântul Părinte a amintit apoi că atins cu mâna „aceste semne chiar la întâlnirea cu copiii şi cu lumea suferinţei”:
• În biserica parohială Sfânta Rita, am gustat într-adevăr bucuria de a trăi, veselia şi entuziasmul noilor generaţii care constituie viitorul Africii. Mulţimii în sărbătoare a copiilor, una dintre atâtea resurse şi bogăţii ale continentului, i-am indicat figura Sfântului Kizito, un băiat ugandez, ucis pentru că voia să trăiască potrivit Evangheliei, şi a îndemnat pe fiecare să-l mărturisească pe Isus celor de o vârstă cu ei.

Deosebit de mişcătoare a fost şi vizita la Căminul „Pace şi Bucurie”, aflat în grija Misionarelor Carităţii ale Maicii Tereza:
• M-a făcut să trăiesc un moment de mare emoţie întâlnind copii abandonaţi şi bolnavi şi mi s-a dat să văd concret cum iubirea şi solidaritatea ştiu să facă prezentă în slăbiciune forţa şi afecţiunea lui Cristos înviat.

Moment intens de comuniune a fost şi întâlnirea cu episcopatul din Benin:
• Episcopilor le-am adresat invitaţia de a lua iniţiative pastorale adecvate pentru a suscita în familii, în parohii, în comunităţile şi mişcările bisericeşti o constantă redescoperire a Sfintei Scripturi, ca izvor de reînnoire spirituală şi ocazie de aprofundare a credinţei.

Spre finalul audienţei, Benedict al XVI-lea a adresat un cordial salut grupului de Ţigani din provincia Tolna din Ungaria şi Delegaţiei Forumului catolico-ortodox: „membrilor catolici, în special - a spus - le fac o vie urare cu ocazia celei de-a 40-a aniversări a Consiliului Conferinţelor Episcopale ale Europei”. Sfântul Părinte a amintit, în fine, „că trăim ultimele zile ale Anului liturgic care ne invită la a considera cu o privire de credinţă timpul care trece”:
• Dragi tineri, adaptaţi-vă paşii la mersul Bisericii, scandat de Anul liturgic şi pregătiţi-vă să trăiţi Timpul Adventului ca perioadă de aşteptare interioară a lui Mesia, Mântuitorul nostru; dragi bolnavi, cereţi de la Dumnezeu darul speranţei, oferind pentru aceasta şi suferinţele voastre; şi voi, dragi soţi recent căsătoriţi, aveţi mereu încredere în Providenţa divină care conduce şi însoţeşte familiile creştine.

Ca de obicei la terminarea audienţei, Papa a intonat în cor rugăciunea Tatăl nostru în limba latină, continuată împreună cu toţi cei prezenţi, care puteau urmări textul în limba latină pe verso biletelor de intrare, şi a dat tuturor binecuvântarea apostolică pe care o extinde la toţi cei care pe calea undelor la radio sau televiziune o primesc în spirit de credinţă.

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci