Noua evanghelizare, "o nouă primăvară": card. Bertone la reuniunea aniversară a CCEE; apel la responsabilitate şi etică în domeniul financiar

RV 22 nov 2011. "Un pas înainte pe drumul noii evanghelizări în Europa": cu aceste cuvinte card. secretar de Stat Tarcisio Bertone a salutat marţi deschiderea reuniunii Consiliului Conferinţelor Episcopale din Europa – CCEE – organizată împreună cu Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări pentru a marca împlinirea a 40 de ani de la înfiinţarea organismului episcopal european. Card. Bertone a mulţumit cardinalului Peter Erdö şi arhiep. Rino Fisichella, preşedinţii celor două insituţii amintite, pentru serviciul important pe care actuala reuniune aniversară îl aduce noii evanghelizări.

În 2011, a observat card. Bertone, Consiliul Conferinţelor Episcopale din Europa împlineşte 40 de ani de activitate. "Îi mulţumim Domnului pentru tot ceea ce, prin Providenţa sa, a făcut în Europa în această perioadă, şi mai ales pentru ceea ce a făcut prin intermediul CCEE în domeniul comuniunii, colegialităţii şi al colaborării între diferitele Conferinţe Episcopale şi între Episcopi, în diferitele domenii de muncă pastorală, în special în dialogul ecumenic şi interreligios".

"O prioritate pentru CCEE, a reluat prelatul, a fost încă de la început noua evanghelizare" iar a 40-a aniversare a îndemnat la "reluarea şi reînnoirea" acestei priorităţi care se bucură de o atenţie deosebită din partea Sfântului Părinte.

"Specificul noii evanghelizări se deosebeşte de activitatea obişnuită a Bisericii şi de misiunea 'ad gentes'. Celor botezaţi, a căror credinţă s-a stins, şi celor care nu mai sunt practicanţi, Evanghelia trebuie să le fie vestită cu o nouă înflăcărare, noi metode şi noi expresii". Adjectivul 'nouă' nu trebuie să lase de gândit că este inutilă reflecţia despre trecut, şi mai ales, despre patrimoniul inestimabil de experienţă a Bisericii. Ne spune Evanghelia: 'orice cărturar instruit în ale împărăţiei cerurilor este asemenea stăpânului casei care scoate din tezaurul său lucruri noi şi vechi' (Matei 13,52). Şi în noua evanghelizare este nevoie de lucrurile vechi şi noi din tezaur. Un proverb latin spune: 'Tempora mutantur et nos mutamur in illis' (timpurile se schimbă şi noi ne schimbăm odată cu ele), de aceea trebuie să scoatem întotdeauna din tezaur şi lucruri noi.

Noua evanghelizare se face într-o lume care se schimbă. În zilele noastre trebuie să vorbim despre Dumnezeu într-un context deseori indiferent şi uneori ostil. A amintit acest lucru Sfântul Părinte în discursul său de la 15 octombrie a.c. în Aula Paul VI. Dar El nu a pus accentul pe acest aspect negativ ci pe încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu care – sunt cuvintele sale – 'în ciuda acestei condiţii a omului contemporan... continuă să crească şi să se răspândească' (Osservatore Romano, 17-18 octombrie 2011, p. 7). Şi a adus trei motivaţii: prima, 'forţa Cuvântului nu depinde mai întâi de toate de acţiunile noastre ci de Dumnezeu'; a doua, nici astăzi nu lipseşte 'pământul bun' care permite seminţei Cuvântului să aducă roade; a treia, 'vestirea Evangheliei a ajuns cu adevărat pînă la marginile pământului şi, chiar în mijlocul indiferenţei, neînţelegerii şi persecuţiei, mulţi continuă şi astăzi, cu curaj, să-şi deschidă inima şi mintea pentru a primi invitaţia lui Cristos' (ibid.)".

"Încrederea în Dumnezeu, aşadar, şi în Cuvântul său, împreună cu un realism sănătos, care cere să recunoaştem obstacolele, să încercăm demontarea prejudecăţilor, să pregătim cât mai bine posibil terenul înainte de a arunca sămânţa Evangheliei".

"În Europa de astăzi este tot mai greu să se facă deosebirea dintre adevăr, eroare şi minciună. Un anumit pluralism nu permite deosebirea dintre bine şi rău. Alături de o laicitate sănătoasă este prezent şi un laicism intolerant. Principiul de non discriminare este abuzat, ca armă în conflictul dintre drepturi, pentru a construi o dictatură a relativismului care tinde să-l excludă pe Dumnezeu, dimensiunea comunitară şi publică a credinţei sau prezenţa simbolurilor religioase, şi care se pune într-un conflict deschis cu valorile creştine tradiţionale: împotriva căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie, împotriva apărării vieţii de la concepere la moartea naturală.

Şi mijloacele de comunicaţie sunt în schimbare rapidă, nu doar cantitativă dar şi calitativă: noi forme, noi posibilităţi nu lipsite de pericole şi noi provocări în acest domeniu, o nouă cultură în care cere să fie depus fermentul Evangheliei. E necesar a învăţa noi metode, a face o analiză atentă şi profundă pentru a menţine ceea ce este bun şi a respinge ceea ce este rău: aceasta recere un efort comun.

Din anii '60 ai secolului trecut am asistat în toată Europa la o 'evoluţie critică', şi uneori dramatică, a experienţei religioase. Pe de o parte, a fost ceea ce am putea numi o formă pragmatică de 'eroziune' culturală şi socială a valorilor tradiţionale. Pe de altă parte, însă, am fost martori şi la o inedită căutare personală, pe alocuri dezorientată, a prezenţei lui Dumnezeu, mai ales între tineri.

Astăzi, în mod deosebit, criza economică scoate în evidenţă aspectul de nesusţinut al unei pieţe total autoreferenţiale şi, în timp ce ridică noi chestiuni cu privire la responsabilitatea şi etica proceselor financiare, readuce cu actualitate stringentă o fundamentală căutare a sensului cu privire la destinul, demnitatea şi vocaţia spirituală a persoanei umane.

Biserica intenţionează să accepte pozitiv această provocare, oferind întregii societăţi noi mijloace de întâlnire şi dialog pornind de la Evanghelie. Între altele, noua evanghelizare nu este doar o 'fugă la adăpost' ci o 'nouă primăvară', un mijloc de valorizare a noilor muguri care încolţesc într-o pădure veche.

În cartea Apocalipsului, scrisoarea adresată îngerului Bisericii din Efes spune: 'Ştiu că ai răbdare şi că ai suferit pentru numele meu şi n-ai obosit. Însă am ceva împotriva ta: ai părăsit iubirea ta cea de la început' (Apocalips 2,3-4). Inima evanghelizării, în orice epocă, este această 'iubire de la început', care prinde viaţă cu fiecare nouă generaţie, răsfrângere a iubirii nemărginite pe care Dumnezeu Tatăl a arătat-o faţă de noi dăruindu-l pe Fiul său. Primii creştini, martirii şi ceilalţi sfinţi din toate timpurile – inclusiv din timpul nostru – sunt martori autentici ai acestei iubiri. Splendoarea artei creştine şi frumuseţea reflecţiei filosofice iluminate de credinţă vorbesc despre ea în mod elocvent. Evidenţa inefabilă a experienţei mistice vesteşte această iubire, această pace şi bucurie care depăşeşte orice înţelegere şi orice aşteptare.

Acea 'primă iubire' este, în zilele noastre, forţa care pune în mişcare inima şi paşii atâtor noi evanghelizatori: persoane, familii, comunităţi, mişcări bisericeşti, după cum am văzut şi la întâlnirea de pe 15 octombrie a.c. în Vatican. Ea este tezaurul vechi şi mereu nou al Evangheliei. Pentru că iubirea lui Dumnezeu faţă de noi nu se schimbă, nu opreşte Fidelitatea sa faţă de noi şi nu epuizează Îndurarea sa. Acea fidelitate care, când Dumnezeu întreabă 'Pe cine voi trimite şi cine va merge pentru noi?', dă puterea de a-i răspunde: 'Iată-mă, trimite-mă pe mine' (Isaia 6,8). Iubirea lui Dumnezeu cheamă la o comuniune de viaţă care se naşte în cadrul comunităţii şi se realizează în slujirea comunităţii. Noua evanghelizare este o încercare continuă de a trăi şi vesti această viaţă, este o inteligenţă a credinţei care ştie să înţeleagă şi să facă înţeleasă legătura vitală dintre lucrurile vechi şi cele noi din acel tezaur care este Evanghelia lui Cristos".

La 40 de ani de la înfiinţarea CCEE, a fost urarea finală a card. Bertone, e important a cere pentru episcopii şi toată Biserica din Europa "înţelepciune şi fidelitate creativă".

Aici, sinteza audio: