Papa la audienţa generală comentând Ps.110/109: iubirea lui Dumnezeu învinge mereu ura, creştinii să înveţe să se roage cu Psalmii

(RV - 16 noiembrie 2011) Creştinii să se deprindă a se ruga cu cuvintele Psalmilor. Benedict al XVI-lea a adresat această invitaţie la terminarea audienţei generale de miercuri dimineaţă în Piaţa Sfântul Petru, prin care a încheiat ciclul de cateheze dedicat rugăciunii Psalmilor. Erau prezenţi circa 11 mii de pelerini din diferite părţi ale lumii.
Papa a comentat Psalmul 110/109 care celebrează - anticipând-o în figura regelui preot Mechisedek - regalitatea preoţiei lui Cristos şi prin aceasta biruinţa iubirii lui Dumnezeu asupra răului. În româneşte traducerea psalmului cunoaşte mai multe versiuni, chiar de la primul verset: „Zis-a Domnul Domnului Meu : "Şezi de-a dreapta Mea, pănă ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale ". „Aşa vorbeşte Domnul către Stăpânul meu: „Şezi la dreapta mea, până voi pune pe duşmanii tăi aşternut picioarelor tale”.

Aşadar simţăminte de bucurie şi stări sufleteşti de tristeţe. Îndoieli şi temeri ce obţin răspunsuri şi siguranţe. Este omul întreg cu elanurile şi contradicţiile sale, în psalmii biblic. Este şi Dumnezeu tot cu bunăvoinţa şi forţa sa. Papa a definit psalmii ca „rugăciuni preţioase” care merită să fie descoperite sau redescoperite ca tovarăşe de drum în cotidianul vieţii unui credincios:
• Aş vrea să reînnoiesc tuturor invitaţia la a se ruga cu Psalmii, cel puţin obişnuindu-se a folosi Liturgia Orelor Bisericii, rugăciunea canonică de dimineaţă - Laudele, şi rugăciunea de seară - Vesperele, Completoriul, rugăciunea înainte de culcare. Raportul nostru cu Dumnezeu nu va putea decât să fie îmbogăţit în drumul de fiecare zi spre el şi parcurs cu mai mare bucurie şi încredere.

Această frază de la încheierea catehezei şi a unui întreg ciclu de reflecţii asupra Psalmilor a sigilat o meditaţie bine închegată asupra Psalmului 110 , după tradiţia ebraică, 109 după cea greacă şi latină, care este o „compoziţie mesianică” prin excelenţă, între cele mai citate de Noul Testament deoarece prefigurează cu inspirată precizie care va fi misiunea lui Isus pe pământ:
• Un psalm foarte îndrăgit de Biserica primară şi de credincioşii din orice timp. Această rugăciune era poate iniţial legată de întronarea unui rege din dinastia lui David; totuşi sensul ei întrece faptul contingent istoric specific deschizându-se la dimensiuni mai ample şi devenind astfel celebrare a lui Mesia victorios, glorificat la dreapta lui Dumnezeu.

Personajul ce se remarcă din strofele Psalmului este Melchisedek, regele preot din Salem, care - a amintit Papa Benedict al XVI-lea - „îl binecuvântase pe Abraham şi i-a oferit pâine şi vin după campania militară victorioasă condusă de patriarh pentru a-l salva pe nepotul său Lot din mâinile duşmanilor care îl capturaseră”. Ei bine, a continuat Papa, Mechisedeck conţine în sine acele trăsături ale preoţiei regeşti care vor deveni evidente odată cu venirea lui Cristos:
• În Domnul Isus înviat şi înălţat la cer, unde şade la dreapta Tatălui, se actualizează profeţia Psalmului nostru şi preoţia lui Melichisedek este purtată la împlinire (…) Iar ofranda pâinii şi a vinului, adusă de Mechisedek pe timpul lui Abraham îşi găseşte împlinirea în gestul euharistic al lui Isus, care în pâine şi în vine se oferă pe sine şi, învinsă moartea, îi aduce la viaţă pe toţi cei care cred.

În filigrana strofelor, protagoniştii sunt Dumnezeu şi regele său ales, făcut să şadă, în semn de „privilegiu absolut”, la dreapta sa. Totuşi, a observat Benedict al XVI-lea, „adevărata regalitate” are sens dacă, asemenea lui Cristos, este trăită „în slujire şi dăruirea de sine”:
• Exerciţiul puterii este o sarcină pe care regele o primeşte direct de la Domnul,. o responsabilitate pe care trebuie să o trăiască în dependenţă şi ascultare, devenind astfel semn, în sânul poporului, al prezenţei puternice şi providenţiale a lui Dumnezeu.

Şi aspectul invincibil şi capacitatea pe care regele o are de a-i transforma pe duşmanii săi - favorizat de protecţia asigurată de Dumnezeu - este un alt semn clar de nuanţă mesianică. Şi este, cum a subliniat Pontiful, vorbind fără text, mai ales un semn de mare mângâiere şi de speranţă pentru omenirea de azi:
• Da, în lume există atât de mult rău, există o bătălie permanentă între bine şi rău, şi pare că răul este mai tare. Nu! Mai tare este Domnul, adevăratul nostru Rege şi Preot, Cristos, pentru că el combate cu forţa lui Dumnezeu şi, în ciuda tuturor lucrurilor care ne fac să ne îndoim despre rezultatul pozitiv al istoriei, învinge Cristos şi învinge binele, învinge iubirea şi nu ura.

În momentul saluturilor succesive, la expunerea catehezei pe scurt în alte limbi, Benedict al XVI-lea a citat Surorile Oblate al Divinei Iubiri, reunite în aceste zile în Capitulul lor general şi numeroase grupuri diecezane conduse de episcopii respectivi.

Ca de obicei la terminarea audienţei, Papa a intonat în cor rugăciunea Tatăl nostru în limba latină, continuată apoi împreună cu toţi cei prezenţi, care puteau urmări textul în limba latină scris pe verso biletelor de intrare, şi a dat tuturor binecuvântarea apostolică pe care o extinde bucuros la toţi cei care pe calea undelor la radio sau televiziune o primesc în spirit de credinţă.

Aici serviciul audio:

Rv/ A.Lucaci