Papa la audienţa generală comentând Ps.110/109: iubirea lui Dumnezeu învinge mereu
ura, creştinii să înveţe să se roage cu Psalmii
(RV - 16 noiembrie 2011) Creştinii să se deprindă a se ruga cu cuvintele Psalmilor.
Benedict al XVI-lea a adresat această invitaţie la terminarea audienţei generale de
miercuri dimineaţă în Piaţa Sfântul Petru, prin care a încheiat ciclul de cateheze
dedicat rugăciunii Psalmilor. Erau prezenţi circa 11 mii de pelerini din diferite
părţi ale lumii. Papa a comentat Psalmul 110/109 care celebrează - anticipând-o
în figura regelui preot Mechisedek - regalitatea preoţiei lui Cristos şi prin aceasta
biruinţa iubirii lui Dumnezeu asupra răului.În româneşte traducerea psalmului
cunoaşte mai multe versiuni, chiar de la primul verset: „Zis-a Domnul Domnului Meu
: "Şezi de-a dreapta Mea, pănă ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale
". „Aşa vorbeşte Domnul către Stăpânul meu: „Şezi la dreapta mea, până voi pune pe
duşmanii tăi aşternut picioarelor tale”.
Aşadar simţăminte de bucurie şi stări
sufleteşti de tristeţe. Îndoieli şi temeri ce obţin răspunsuri şi siguranţe. Este
omul întreg cu elanurile şi contradicţiile sale, în psalmii biblic. Este şi Dumnezeu
tot cu bunăvoinţa şi forţa sa. Papa a definit psalmii ca „rugăciuni preţioase” care
merită să fie descoperite sau redescoperite ca tovarăşe de drum în cotidianul vieţii
unui credincios: • Aş vrea să reînnoiesc tuturor invitaţia la a se ruga cu Psalmii,
cel puţin obişnuindu-se a folosi Liturgia Orelor Bisericii, rugăciunea canonică de
dimineaţă - Laudele, şi rugăciunea de seară - Vesperele, Completoriul, rugăciunea
înainte de culcare. Raportul nostru cu Dumnezeu nu va putea decât să fie îmbogăţit
în drumul de fiecare zi spre el şi parcurs cu mai mare bucurie şi încredere.
Această
frază de la încheierea catehezei şi a unui întreg ciclu de reflecţii asupra Psalmilor
a sigilat o meditaţie bine închegată asupra Psalmului 110 , după tradiţia ebraică,
109 după cea greacă şi latină, care este o „compoziţie mesianică” prin excelenţă,
între cele mai citate de Noul Testament deoarece prefigurează cu inspirată precizie
care va fi misiunea lui Isus pe pământ: • Un psalm foarte îndrăgit de Biserica
primară şi de credincioşii din orice timp. Această rugăciune era poate iniţial legată
de întronarea unui rege din dinastia lui David; totuşi sensul ei întrece faptul contingent
istoric specific deschizându-se la dimensiuni mai ample şi devenind astfel celebrare
a lui Mesia victorios, glorificat la dreapta lui Dumnezeu.
Personajul ce
se remarcă din strofele Psalmului este Melchisedek, regele preot din Salem, care
- a amintit Papa Benedict al XVI-lea - „îl binecuvântase pe Abraham şi i-a oferit
pâine şi vin după campania militară victorioasă condusă de patriarh pentru a-l salva
pe nepotul său Lot din mâinile duşmanilor care îl capturaseră”. Ei bine, a continuat
Papa, Mechisedeck conţine în sine acele trăsături ale preoţiei regeşti care vor deveni
evidente odată cu venirea lui Cristos: • În Domnul Isus înviat şi înălţat la
cer, unde şade la dreapta Tatălui, se actualizează profeţia Psalmului
nostru şi preoţia lui Melichisedek este purtată la împlinire (…) Iar ofranda pâinii
şi a vinului, adusă de Mechisedek pe timpul lui Abraham îşi găseşte împlinirea în
gestul euharistic al lui Isus, care în pâine şi în vine se oferă pe sine şi, învinsă
moartea, îi aduce la viaţă pe toţi cei care cred.
În filigrana strofelor,
protagoniştii sunt Dumnezeu şi regele său ales, făcut să şadă, în semn de „privilegiu
absolut”, la dreapta sa. Totuşi, a observat Benedict al XVI-lea, „adevărata regalitate”
are sens dacă, asemenea lui Cristos, este trăită „în slujire şi dăruirea de sine”: •
Exerciţiul puterii este o sarcină pe care regele o primeşte direct de la Domnul,.
o responsabilitate pe care trebuie să o trăiască în dependenţă şi ascultare, devenind
astfel semn, în sânul poporului, al prezenţei puternice şi providenţiale a lui Dumnezeu.
Şi
aspectul invincibil şi capacitatea pe care regele o are de a-i transforma pe duşmanii
săi - favorizat de protecţia asigurată de Dumnezeu - este un alt semn clar de nuanţă
mesianică. Şi este, cum a subliniat Pontiful, vorbind fără text, mai ales un semn
de mare mângâiere şi de speranţă pentru omenirea de azi: • Da, în lume există
atât de mult rău, există o bătălie permanentă între bine şi rău, şi pare că răul este
mai tare. Nu! Mai tare este Domnul, adevăratul nostru Rege şi Preot,
Cristos, pentru că el combate cu forţa lui Dumnezeu şi, în ciuda tuturor lucrurilor
care ne fac să ne îndoim despre rezultatul pozitiv al istoriei, învinge Cristos şi
învinge binele, învinge iubirea şi nu ura.
În momentul saluturilor succesive,
la expunerea catehezei pe scurt în alte limbi, Benedict al XVI-lea a citat Surorile
Oblate al Divinei Iubiri, reunite în aceste zile în Capitulul lor general şi numeroase
grupuri diecezane conduse de episcopii respectivi.
Ca de obicei la terminarea
audienţei, Papa a intonat în cor rugăciunea Tatăl nostru în limba latină, continuată
apoi împreună cu toţi cei prezenţi, care puteau urmări textul în limba latină scris
pe verso biletelor de intrare, şi a dat tuturor binecuvântarea apostolică pe care
o extinde bucuros la toţi cei care pe calea undelor la radio sau televiziune o primesc
în spirit de credinţă.