Papa la rugăciunea "Angelus": alocuţiune, despre parabola talanţilor; importante mesaje
inclusiv în saluturile în diferite limbi (text)
(RV - 13 noiembrie 2011) Mii de pelerini s-au reunit duminică la ora prânzului
în Piaţa Sf. Petru pentru rugăciunea "Angelus - Îngerul Domnului" împreună cu Papa
Benedict al XVI-lea. În alocuţiunea s-a Episcopul Romei a comentat pe scurt parabla
talanţilor propusă la Evanghelia Liturghiei duminicale. Importante mesaje, după recitarea
rugăciunii mariane, inclusiv în saluturile în diferite limbi, mai ales în franceză,
germană şi ploneză.
Aici versiunea noastră de lucru:
Iubiţi
fraţi şi surori, Cuvântul lui Dumnezeu din această duminică - penultima din anul
liturgic - ne avertizează în legătură cu caracterul provizoriu al existenţei pământeşti
şi ne invită la o trăi ca un pelerinaj, ţinând privirea îndreptată spre ţintă, spre
acel Dumnezeu care ne-a creat şi, deoarece ne-a făcut pentru sine (Cf Sf. Augustin,
Conf. 1,1), este destinul nostru ultim şi sensul trăirii noastre. Trecere obligatorie
pentru a ajunge la atare realitate definitivă este moartea, urmată de judecata finală.
Apostolul Paul aminteşte că „ziua Domnului va veni ca un hoţ, în puterea nopţii” (1Tes
5,2), adică fără preaviz. Conştiinţa întoarcerii glorioase a Domnului Isus ne stimulează
la a trăi într-o atitudine de vigilenţă, aşteptând manifestarea sa în amintirea constantă
a primei sale veniri.
În renumita parabolă a talanţilor - reprodusă de evanghelistul
Matei (Cf 25, 14-30) - Isus povesteşte despre trei servitori cărora stăpânul, în momentul
plecării pentru o lungă călătorie, le încredinţează propriile bunuri. Doi dintre ei
se comportă bine, deoarece facă să fructifice dublu bunurile primite. În schimb, al
treilea ascunde banul primit într-o groapă. Întors acasă. stăpânul cere socoteală
servitorilor despre ceea ce le încredinţase şi, în timp ce îi laudă pe primii doi,
rămâne dezamăgit de al treilea. Acel servitor, în fapt, care a ţinut ascuns talantul
fără să-l valorifice, a făcut rău calculele sale: s-a comportat ca şi cum stăpânul
său n-ar trebui să se mai întoarcă, ca şi cum nu ar fi fost o zi în care i-ar fi cerut
cont de purtarea sa. Cu această parabolă, Isus vrea să-i înveţe pe ucenici să folosească
bine darurile sale: Dumnezeu cheamă pe fiecare om la viaţă şi îi dă talanţi, încredinţându-i
în acelaşi timp o misiune de îndeplinit. Ar fi o nechibzuinţă a considera că aceste
daruri sunt datorate, aşa cum a renunţa la folosirea lor ar însemna a nu urmări scopul
propriei existenţe. Comentând această pagină evangelică, Sf. Grigore cel Mare notează
că Domnul face să nu lipsească nimănui darul carităţii sale, al iubirii. El scrie:
„De aceea este necesar, fraţii mei, să aveţi toată grija în păzirea carităţii, în
orice acţiune pe care trebuie să o împliniţi” (Omilie sui Vangeli, 9,6).
Şi după ce a precizat că adevărata caritate consistă în a-i iubi atât pe prieteni
cât şi pe duşmani, adaugă: „dacă unuia îi lipseşte această virtute, pierde orice bun
pe care îl are, este privat de talantul primit şi este aruncat afară, în întuneric”
(ibidem).
Iubiţi fraţi, să primim invitaţia la vigilenţă, la care de
mai multe ori ne recheamă Scripturile! Ea este atitudinea celui care ştie că Domnul
se va întoarce şi va voi să vadă în noi roadele iubirii sale. Caritatea este binele
fundamental pe care nimeni nu trebuie să renunţe la a-l fructifica şi fără de care
orice alt dar este zadarnic (Cf 1Cor 13,3). Dacă Isus ne-a iubit până la a-şi
da viaţa pentru noi (Cf 1In 3,16), cum am putea să nu-l iubim pe Dumnezeu cu
tot noi înşine şi să ne iubim din inimă unii pe alţii (Cf 1In 4,11). Numai
practicând caritatea, şi noi vom putea lua parte la bucuria Domnului nostru. Fecioara
Maria să ne fie învăţătoare de vigilenţă activă şi bucuroasă în drumul spre întâlnirea
cu Dumnezeu.
După rugăciunea „Angelus” şi înainte de saluturile
în diferite limbi, Benedict al XVI-lea a adăugat:
- Astăzi este Ziua
Mondială a Diabetului, maladie cronică ce loveşte multe persoane, chiar tinere,
Mă rog pentru toţi aceşti fraţi şi surori, şi pentru cei care împărtăşesc în fiecare
zi osteneala lor; precum şi pentru lucrătorii sanitari şi voluntarii care îi asistă.
-
Astăzi Biserica italiană celebrează Ziua Mulţumirii. Privind la roadele pământului
pe care şi anul acesta Domnul ni le-a dat, recunoaştem că munca omului ar fi zadarnică
dacă el nu ar face-o roditoare. „Numai cu Dumnezeu există viitor în câmpurile noastre”.
În timp ce aducem mulţumire, să ne străduim să respectăm pământul pe care Dumnezeu
ni l-a încredinţat.
În salutul adresat pelerinilor de limbă franceză
Papa a spus că Domnul încredinţează „fiecăruia responsabilitatea de a face să
fructifice darurile sale pentru a fi sare a pământului şi lumină a lumii. Acest cuvânt
al lui Cristos a călăuzit lucrările celei de-a Doua Adunări speciale pentru Africa
a Sinodului Episcopilor. Doresc să-l dăruiesc tuturor când mă voi duce
în Bénin pentru a afirma credinţa şi speranţa creştinilor din Africa şi
din Insulele adiacente. Încredinţez rugăciunii voastre această călătorie
şi pe locuitorii scumpului continent african, în special pe cei care cunosc nesiguranţa
şi violenţa. Fie ca Sfânta Fecioară Maria Doamna Noastră a Africii să însoţească şi
să susţină eforturile tuturor persoanelor care lucrează pentru reconciliere, dreptate
şi pace!
Salutând pelerinii şi vizitatorii din ţările de limba germană
Papa a spus că în mod special se uneşte cu „credincioşii, care în cursul acestei după
amiezi participă la beatificarea preotului martir Carl Lampert în localitatea
Dornbirn (din Austria). În timpul întunecat al naţional-socialismului lui i-a
devenit clar cuvântul Sfântului Paul: „nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului”
(1Tes 5,5). În timpul unui interogatoriu, care îi punea joc libertatea, el
a ştiut să mărturisească cu convingere: „Iubesc Biserica mea. Rămân credincios
Bisericii mele şi slujirii mele preoţeşti. Sunt pentru Cristos şi iubesc Biserica
sa”.
În poloneză, Papa a amintit că duminica aceasta „din
iniţiativa Asociaţiei ’Biserica care suferă’, se celebrează în Polonia Ziua solidarităţii
cu Biserica persecutată. Anul acesta, „cu rugăciunile şi ofertele voastre, susţineţi
în mod special Biserica din Sudan”. Urarea Papei a fost ca această „Zi” să-i sensibilizeze
pe toţi în privinţa dramei sărăciei umane şi persecuţiilor, a necesităţii respectării
demnităţii umane şi dreptului la libertatea religioasă.