La „Angelus”, Papa comentează parabola talanţilor: ar fi o nesăbuinţă gândul că aceste daruri sunt datorate; renunţarea la folosirea lor înseamnă a nu urmări scopul propriei vieţi

(RV - 13 noiembrie 2011) În Evanghelia Liturghiei de azi, parabola talanţilor, Isus ne invită să reflectăm asupra darurilor sale pe care le-am primit şi asupra felului de a le folosi pentru creşterea Împărăţiei lui Dumnezeu. În alocuţiunea rostită duminică înainte de recitarea rugăciunii „Angelus” împreună cu credincioşii, romani şi pelerini, reuniţi la amiază în Piaţa Sfântul Petru, Benedict al XVI-lea a spus că Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă la sobrietate, la vigilenţă şi la o viaţă creştină activă şi sârguincioasă.

În renumita parabolă a talanţilor - a amintit Pontiful - Isus povesteşte despre trei servitori cărora stăpânul, înainte de a pleca într-o lungă călătorie, le încredinţează avuţiile sale. Doi dintre ei fac să fructifice bunurile primite. În schimb, cel de-al treilea servitor ascunde talantul într-o groapă. Întors acasă, stăpânul îi laudă pe primii doi servitori şi rămâne dezamăgit de al treilea:
• Acel servitor, în fapt, care a ţinut ascuns talantul fără să-l valorifice, a făcut rău calculele sale: s-a comportat ca şi cum stăpânul său n-ar trebui să se mai întoarcă, ca şi cum nu ar fi fost o zi în care i-ar fi cerut cont de ceea ce a făcut.

Talantul - a adăugat Papa - nu poate fi separat de misiunea de îndeplinit încredinţată de Domnul fiecărei persoane:
• Cu această parabolă, Isus vrea să-i înveţe pe ucenici să folosească bine darurile sale: Dumnezeu cheamă pe fiecare om la viaţă şi îi dă talanţi, încredinţându-i în acelaşi timp o misiune de îndeplinit. Ar fi o nesăbuinţă a considera că aceste daruri sunt datorate, aşa cum a renunţa la folosirea lor ar însemna a nu urmări scopul propriei existenţe.

Şi Papa aminteşte comentariul la pagina evanghelică a talanţilor făcut de Sfântul Grigore cel Mare:
• El scrie: „De aceea este necesar, fraţii mei, să aveţi toată grija în păzirea carităţii, în orice acţiune pe care trebuie să o împliniţi” (Omilie sui Vangeli, 9,6). Şi după ce a precizat că adevărata caritate consistă în a-i iubi atât pe prieteni cât şi pe duşmani, adaugă: „dacă unuia îi lipseşte această virtute, pierde orice bun pe care îl are, este privat de talantul primit şi este aruncat afară, în întuneric” (ibidem).

„Caritatea - observă Papa Benedict - este binele fundamental la care nimeni nu poate renunţa să-l fructifice şi fără de care orice alt dar este zadarnic”. „Numai practicând caritatea, şi noi vom putea lua parte la bucuria Domnului nostru”. Cuvântul lui Dumnezeu din această duminică - afirmă Sfântul Părinte - „ne avertizează în privinţa aspectului provizoriu al existenţei pământeşti şi ne invită la o trăi ca pe un pelerinaj”, ţinând privirea îndreptată spre ţintă, „spre acel Dumnezeu care ne-a creat şi, întrucât ne-a făcut pentru sine (Cf Sf. Augustin, Conf. 1,1), este destinul nostru ultim şi sensul trăirii noastre”.
• Trecere obligatorie pentru a ajunge la atare realitate definitivă este moartea, urmată de judecata finală. Apostolul Paul aminteşte că „ziua Domnului va veni ca un hoţ, în puterea nopţii” (1Tes 5,2), adică fără preaviz. Conştiinţa întoarcerii glorioase a Domnului Isus ne stimulează la a trăi într-o atitudine de vigilenţă, aşteptând manifestarea sa în amintirea constantă a primei sale veniri.

După recitarea antifonului marian „Îngerul Domnului”, salutând pelerinii de limba franceză, Benedict al XVI-lea a încredinţat rugăciunii credincioşilor călătoria pe care începând de vineri 18 până duminică 20 noiembrie o va efectua în Benin, în Africa, precum şi eforturile celor care în acel continent lucrează pentru siguranţa populaţiilor, reconciliere şi pace.

Sfântul Părinte a amintit şi că duminică era Ziua Mondială a Diabetului, maladie cronică ce loveşte multe persoane. „Mă rog pentru toţi aceşti fraţi şi surori şi pentru cei care împart cu ei zilnic necazul lor”.

Pontiful a amintit de asemenea că duminică Biserica italiană celebra Ziua Recunoştinţei, a aducerii de mulţumire:
• Privind la roadele pământului pe care şi anul acesta Domnul ni le-a dat, recunoaştem că munca omului ar fi zadarnică dacă el nu ar face-o roditoare. „Numai cu Dumnezeu există viitor în câmpurile noastre”. În timp ce aducem mulţumire, să ne străduim să respectăm pământul pe care Dumnezeu ni l-a încredinţat.

Salutând pelerinii şi vizitatorii din ţările de limba germană Papa a spus că în mod special se uneşte cu „credincioşii, care în cursul după amiezii urmau să participe la beatificarea preotului martir Carl Lampert în localitatea Dornbirn (din Austria). În timpul întunecat al naţional-socialismului lui i-a devenit clar cuvântul Sfântului Paul: „nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului” (1Tes 5,5). • În timpul unui interogatoriu, care îi punea joc libertatea, el a ştiut să mărturisească cu convingere: „Iubesc Biserica mea. Rămân credincios Bisericii mele şi slujirii mele preoţeşti. Sunt pentru Cristos şi iubesc Biserica sa”.

În poloneză, Papa a amintit că duminică din iniţiativa Asociaţiei ’Biserica care suferă’, s-a celebrat în Polonia Ziua solidarităţii cu Biserica persecutată. Anul acesta, „cu rugăciunile şi ofertele voastre, susţineţi în mod special Biserica din Sudan”. Urarea Papei a fost ca această „Zi” să-i sensibilizeze pe toţi în privinţa dramei sărăciei umane şi persecuţiilor, a necesităţii respectării demnităţii umane şi dreptului la libertatea religioasă.

Primiţi şi binecuvântarea apostolică invocată de Papa Benedict al XVI-lea duminică 13 noiembrie la recitarea rugăciunii „Îngerul Domnului” împreună cu pelerinii reuniţi la amiază în Piaţa San Pietro, binecuvântare ce ajunge pe această cale la toţi ascultătorii noştri dispuşi lăuntric în spirit de credinţă.

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci