Exemplu de manevrare-mass-media: „Există localuri de noapte la New York?”
(RV - 10 noiembrie 2011) Cu ocazia reuniunii de joi în Vatican pentru a marca 150
de ani ai cotidianului “L’Osservatore Romano”, publicaţia repropune un
articol al cardinalului Avery Dulles apărut în octombrie 1994 în revista părinţilor
iezuiţi «America». Traducem începutul articolului care redă suficient spiritul
reuniunii de studiu din Vatican, dar şi ca un exemplu de manipulare în mass-media.
Articolul
se intitulează:
Biserica catolică şi media. Episcopul şi cluburile
de noapte. Comunicarea adevărului nu este o materie opţională pentru a vorbi
lumii
de AVERY DULLES
„Ciocnindu-mă cu ziariştii presei scrise de
mai multe ori, mă amuză mereu să aflu că şi episcopii uneori cad în capcane. Iezuitul
Peter Henrici, înainte de a deveni episcop în Elveţia, a povestit o istorie instructivă
(şi sper adevărată) despre un episcop european ajuns la New York. La întrebarea
unui ziarist agresiv: „Când veniţi la New York frecventaţi
localele nocturne?”, episcopul a răspuns cu prefăcută ingenuitate: „Există
localuri de noapte la New York?”. A doua zi a rămas tulburat citind într-un
ziar titlul. Prima întrebare a episcopului: „Există localuri de noapte la
New York?”.Titlul era adevărat, dar la fel ca multe alte ştiri , nu
comunica adevărul.
Comunicarea adevărului nu este o chestiune opţională
pentru Biserică. De la divinul său fondator Biserica a primit mandatul de a răspândi
în toată lumea vestea cea bună, inclusiv adevărul, pe care Cristos l-a învăţat, despre
cine era şi este. În fiecare epocă, Biserica a făcut uz de mijloacele de comunicare
de care dispunea, difuzare orală, scrisori, manuscrise, presă, mesaje radiofonice
şi transmisiunii televizate. Vorbind despre mijloacele de comunicare socială în masă,
în 1975, Paul al VI-lea a declarat: „Biserica s-ar simţi vinovată înaintea Domnului
dacă nu ar utiliza aceste puternice instrumente de comunicare pe care abilitatea omenească
astăzi le face tot mai perfecte”. Ioan Paul al II-lea a atras adesea atenţia asupra
puterii imense a mijloacelor de comunicare şi importanţei de a le pune în serviciul
adevărului, dreptăţii şi decenţei morale. Este responsabilitatea specială a credincioşilor
laici, afirmă, a împiedica uzul acestora pentru a manevra şi dezinforma….." (articolul
continuă)