La „Angelus”, Benedict al XVI-lea vorbind despre viaţa veşnică, cere să se pună capăt violenţelor în Nigeria şi exprimă apropiere populaţiei genoveze lovite de inundaţii

(RV - 6 noiembrie 2011) „Puneţi capăt violenţelor”: este apelul presant al lui Benedict al XVI-lea care, la întâlnirea duminicală pentru rugăciunea „Angelus”, şi-a îndreptat gândul spre Nigeria, răvăşită în aceste zile de atacuri teroriste care, în partea de nord a ţării africane, au provocat peste o sută de morţi. Totodată Papa şi-a exprimat apropierea sa sufletească faţă de populaţia oraşului italian Genova, lovit grav de inundaţii. Înainte de cuvintele despre intemperiile atmosferice din Italia de Nord şi situaţia dramatică din Nigeria, Sfântul Părinte a ţinut o alocuţiune despre viaţa veşnică inspirându-se din lecturile biblice propuse la Liturghia duminicii a XXXII-a din Timpul de peste an. „Cine crede în Dumnezeu-Iubire - a afirmat episcopul Romei - acela poartă în sine o speranţă invincibilă”.

Dar să revenim. Benedict al XVI-lea este aşadar aproape de victimele violenţei şi ale calamităţilor naturale. Înainte de rugăciunea „Îngerul Domnului” recitată duminică 6 noiembrie împreună cu mii de credincioşi, romani şi pelerini reuniţi la prânz în Piaţa Sfântul Petru, Papa Benedict a adresat înainte de toate un apel pentru pacificarea situaţiei în Nigeria, zguduită de o escaladare a violenţei care a semănat moarte şi distrugere.
• Urmăresc cu mâhnire episoadele tragice care s-au verificat zilele trecute în Nigeria şi, în timp ce mă rog pentru victime, invit la a pune capăt oricărei violenţe, care nu rezolvă problemele, dar le intensifică, semănând ură şi divizare chiar între cei care cred.

Apoi, în timp ce peste Piaţa Sfântul Petru strălucea soarele de toamnă, gândul plin de emoţie al Papei s-a îndreptat spre acele regiuni din Italia de Nord, care au fost calamitate grav de intemperii atmosferice. Benedict al XVI-lea s-a adresat în special locuitorilor oraşului Genova, cel mai lovit de inundaţii:
• Gândul astăzi nu poate să nu se îndrepte spre oraşul Genova, lovit dur de inundaţie. Asigur rugăciunea mea pentru victime, pentru rude şi pentru cei care au suferit mari pagube. Sfânta Fecioara Maria della Guardia să susţină iubita populaţie genoveză în strădania solidară pentru depăşirea încercării.

Înainte de cuvintele de apropiere faţă de sinistraţi şi de victimele din Nigeria, Pontiful pronunţase o alocuţiune despre viaţa veşnică inspirată din Liturghia zilei. Un punct, a observat, asupra căruia se constată o „diferenţă netă între cine crede şi cine nu crede, sau, s-ar putea spune deopotrivă, între cine speră şi cine nu speră”. În fapt, religia grecilor, cultele şi miturile păgâne, nu erau în stare să arunce lumină asupra misterului morţii, drept care o străveche inscripţie spunea: „In nihil ab nihilo quam cito recidimus”, care înseamnă „În nimic din nimic cât mai curând recădem”.

Credinţa „în moartea şi învierea lui Isus Cristos - a amintit - marchează şi în acest domeniu, un punct decisiv de delimitare:
• Dacă îl înlăturăm pe Dumnezeu, dacă îl înlăturăm pe Cristos, lumea se prăbuşeşte în gol şi în întuneric. Şi aceasta se întâlneşte şi în expresiile nihilismului contemporan, un nihilism adesea inconştient ce contagiază din păcate atâţi tineri.

Oprindu-se la pericopa Evangheliei după Matei despre renumita parabolă a celor zece fecioare invitate la o sărbătoare de nuntă, simbol al Împărăţiei cerurilor, al vieţii veşnice, Papa a spus că aceasta este o imagine fericită prin care Isus învaţă un adevăr ce ne pune în discuţie. În fapt, din cele zece fete, cinci intră la sărbătoare, pentru că, la sosirea mirelui, au uleiul necesar pentru a-şi aprinde lămpile; în timp ce celelalte cinci rămân afară, întrucât, nechibzuite, nu au purtat cu ele uleiul. Şi Papa a explicat cu Sf. Augustin ce reprezintă uleiul „indispensabil pentru a fi admişi la banchetul nupţial”. Cei de demult vedeau în el un simbol al iubirii, care nu se poate cumpăra, dar se primeşte ca dar, se păstrează în intimitate şi se practică în fapte.
• Adevărata înţelepciune înseamnă a profita de viaţa muritoare pentru a săvârşi fapte de milostenie, pentru că, după moarte, acest lucru nu va mai fi posibil. „

Când vom fi treziţi pentru judecata din urmă - a spus - aceasta se va desfăşura pe baza iubirii practicate în viaţa pământească”:
• Şi această iubire este dar al lui Cristos, revărsat în noi de Duhul Sfânt. Cine crede în Dumnezeu-Iubire poartă în sine o speranţă de neînvins, ca o lampă cu care să traverseze noaptea dincolo de moarte şi să ajungă la marea sărbătoare a vieţii.

Ca de obicei în finalul alocuţiunii duminicale, nu putea lipsi un gând al Pontifului la Maica Domnului. „Mariei, Sedes Sapientiae - Scaunul Înţelepciunii, să-i cerem să ne înveţe adevărata înţelepciune, aceea care s-a făcut trup în Isus. El este Calea care conduce din această viaţă la Dumnezeu, la Cel Veşnic. El ne-a făcut să cunoaştem chipul Tatălui, şi astfel ne-a dăruit o speranţă plină de iubire. De aceea, Maicii Domnului Biserica i se adresează cu aceste cuvinte: „Vita, dulcedo, este spes noastra - Viaţa, mângâierea şi speranţa noastră”. Să învăţăm de la ea cum să trăim şi să murim în speranţa ce nu dezamăgeşte.

Salutând pelerinii de limbă spaniolă, Papa a amintit că luni 7 noiembrie este prima aniversare de când „a avut bucuria” să dedice bazilica „Sacrada Familia” din Barcelona în Spania, operă „minunată de tehnică, frumuseţe şi credinţă” a „genialului arhitect” catalan Antoni Gaudì.

Primiţi şi binecuvântarea apostolică invocată de Papa Benedict al XVI-lea la recitarea rugăciunii „Îngerul Domnului”, împreună cu pelerinii reuniţi duminică 6 noiembrie în Piaţa San Pietro, binecuvântare ce ajunge pe această cale la toţi ascultătorii noştri dispuşi lăuntric în spirit de credinţă.

Aici serviciul audio:

Rv/A. Lucaci