Papa, în ajunul întâlnirii de la Assisi: creştinii să nu devină lupi între lupi, dar
să lucreze pentru împărăţia păcii lui Cristos
(RV - 26 octombrie 2011) Creştinii să nu cedeze niciodată tentaţiei „de
a deveni lupi în mijlocul lupilor”: este avertismentul lui Benedict al XVI-lea
lansat în timpul Celebrării liturgice a Cuvântului desfăşurată miercuri dimineaţă
în Aula Paul al VI-lea din Vatican, în locul audienţei generale, ca
pregătire la întâlnirea interreligioasă pentru pace care are loc joi 27 octombrie
la Assisi. La momentul liturgic de miercuri, introdus de cardinalul vicar Agostino
Vallini, au participat credincioşii diecezei de Roma, pe lângă grupuri de pelerini
din toată lumea. Papa a formulat auspicii ca creştinii să fie instrumente de pace
într-o lume sfâşiată de războaie şi forme de egoism. Înaintea momentului de rugăciune,
Pontiful s-a dus în Bazilica San Pietro unde a salutat miile de credincioşi care nu
au găsit loc în Aula Paul al VI-lea.
Vremea nefavorabilă, cu ploaie încă de
dimineaţă, a constrâns, în fapt, la schimbarea locului audienţei generale, programată
iniţial în Piaţa Sfântul Petru, cum are loc, în mod tradiţional, în fiecare miercuri.
•
Corul a intonat „Tu es Petrus”
„Dă omenirii neliniştite darul păcii
adevărate”: în ajunul Zilei de reflecţie, dialog şi rugăciune de la Assisi, Papa se
roagă pentru pace şi dreptate în lume. Şi subliniază că „cine este în drum spre Dumnezeu
nu poate să nu transmită pace” şi cine „construieşte pace nu poate să nu se apropie
de Dumnezeu”. Iată de ce în întâlnirea de la Assisi, a explicat, vor fi nu numai membri
de diferite religii dar şi oameni care nu cred. În predica sa, Papa Benedict s-a oprit
mai cu seamă la prima lectură luată din cartea profetului Zaharia care anunţă venirea
unui rege umil, un rege care va sfărâma arcurile de bătălie şi va vesti pacea naţiunilor: •
Isus este rege sărac între săraci, blând între cei care vor să fie blânzi. În felul
acesta el este rege de pace, datorită puterii lui Dumnezeu, care este puterea binelui,
puterea iubirii.
Este un rege, adaugă Papa, care „înfăptuieşte pacea pe
Cruce, unind pământul şi cerul şi aruncând o punte fraternă între toţi oameni”: •
Crucea este noul arc de pace, semn şi instrument de reconciliere, de iertare, de înţelegere,
semn că iubirea este mai tare decât orice violenţă şi orice oprimare, mat tare decât
moartea: răul se învinge cu binele, cu iubirea.
Orizontul acestui
rege, a mai observat Papa, „nu este cel al unui teritoriu, al unui Stat, ci sunt marginile
lumii”. Subliniază că vedem realizându-se această comuniune, această unitate în Euharistie.
Aici, a spus, Domnul ne scoate din individualismul nostru „pentru a forma din noi
un singur trup, o singură împărăţie de pace într-o lume divizată”: •
Pretutindeni, în orice realitate, în orice cultură, de la marile oraşe cu palatele
lor, până la cele mai mici sate cu locuinţele lor modeste, de la catedralele impunătoare
la micile capele, El vine, se face prezent; şi intrând în comuniune
cu El şi oamenii sunt uniţi între ei într-un singur trup, depăşind divizări, rivalităţi,
ranchiune.
Iată deci că cine vrea să fie „ucenic al Domnului”, trebuie
să fie gata „şi la pătimire şi la martiriu, la a-şi pierde propria viaţă pentru El,
pentru ca în lume să triumfe binele, iubirea, pacea”: • Creştinii nu
trebuie niciodată să cedeze ispitei de a fi lupi în mijlocul lupilor; nu cu
puterea, nu cu forţa, cu violenţa se extinde împărăţia de pace a lui
Cristos, dar cu dăruirea de sine, cu iubirea dusă până la extrem, chiar faţă de duşmani.
Isus nu învinge lumea cu forţa armelor, dar cu forţa Crucii, care este
adevărata garanţie a biruinţei.
Asemenea Sfântului Paul, observă Papa,
„trebuie să fim dispuşi să plătim personal, să suferim în prima persoană neînţelegerea,
refuzul, prigoana”. Şi avertizează că „nu sabia cuceritorului construieşte pacea,
dar sabia celui suferind, a celui care ştie să-şi dea propria viaţă”. De aici invocaţia
pentru ca creştinii să devină „instrumente” de pace „într-o lume lacerată încă de
ură, de divizări, de egoisme, de războaie”: • Vrem să-i cerem
ca întâlnirea de mâine la Assisi să favorizeze dialogul între persoane de apartenenţă
religioasă diferită şi să poarte o rază de lumină capabilă să ilumineze mintea şi
inima tuturor oamenilor, pentru ca ranchiuna să lase locul iertării,
divizarea reconcilierii, ura iubirii, violenţa blândeţii şi în lume să domnească
pacea.
În introducerea sa, cardinalul Agostino Vallini a lansat un apel
pentru ca numele lui Dumnezeu să nu „mai fie manevrat, folosit pentru a justifica
războaiele şi violenţele, dar din contra să fie izvorul care favorizează recunoaşterea
reciprocă şi respectul între popoare şi naţiuni”. În mai multe limbi, au fost exprimate
intenţiile de rugăciune, de la arabă la chineză. În spaniolă s-a rugat pentru ca creştinii
să „redescopere calea unităţii şi să devină un semn de pace, pentru care Cristos şi-a
dat viaţa.
La terminarea celebrării liturgice a Cuvântului Pontiful a dat tuturor
binecuvântarea apostolică ce ajunge astfel şi la ascultătorii noştri.