Anul credinţei în lumina celei de-a 50 aniversări al Conciliului Vatican II: pr. Lombardi, la rubrica "Octava Dies"

(RV - 23 octombrie 2011) Întâlnirea şi Liturghia împărtăşite duminica trecută cu „noii evanghelizatori” au fost pentru Benedict al XVI-lea ocazia cea mai potrivită pentru a proclama, începând din 11 octombrie 2012, „Anul credinţei”. O iniţiativă - a spus Papa în acea împrejurare - gândită „pentru a da un reînnoit impuls misiunii întregii Biserici de a conduce oamenii afară din deşertul în care adese se găsesc” spre „prietenia cu Cristos”.

Dar şi un mod pentru a conferi dimensiune universală unuia din obiectivele de bază ale Pontificatului, cum subliniază părintele Federico Lombardi în editorialul său pentru rubrica „Octava Dies”, săptămânalul informativ al Centrului de Televiziune Vatican.
• Anul credinţei anunţat zilele trecute de Papa, trebuie să fie considerat una din iniţiativele ce caracterizează acest pontificat. Aşa cum scrisoarea de proclamare afirmă încă din primele fraze, amintirea se duce imediat la acel prim discurs al noului Papa în Capela Sixtină, în dimineaţa de după alegere, când afirma „exigenţa de a redescoperi drumul credinţei pentru a pune în lumină cu tot mai mare evidenţă bucuria şi entuziasmul reînnoit al întâlnirii cu Cristos”. Se întoarce şi la inspiraţia evidentă şi centrală a tuturor discursurilor din ultima sa călătorie în Germania şi la instituirea Dicasterului pentru promovarea noii evanghelizări.

Printr-o fericită intuiţie Papa leagă strâns Anul credinţei cu a 50-a aniversare a Conciliului Vatican II. În timp ce Conciliul continuă să fie obiect de discuţii şi însuşire de parte, este just ca lectura şi relectura foarte bogatei sale eredităţi, traducerea sa în practică din partea întregului popor al lui Dumnezeu în diferitele sale componente, să continue să fie în mod eficace călăuzită de Papa, aşa cum a fost de către Papi convocat şi condus în realizarea sa, şi luat ca „busolă” pentru drumul ce urmează al Bisericii.

Dar Benedict al XVI-lea aminteşte şi a 20-a aniversare a publicării Catehismului Bisericii Catolice, lucrare de incredibil curaj, voită cu fermitate de Ioan Paul al II-lea în fidelitate faţă de Conciliu, pentru a spune astăzi credinţa noastră în modul cel mai complet posibil, organic şi clar. Punct de referinţă preţios, pe care fostul cardinal Ratzinger îl cunoaşte foarte bine, după ce a avut în redactarea lui o parte determinantă.

Dar Anul va fi mai ales o nouă etapă a unei istorii, a unui drum viu, ce vine de departe, de la crearea lumii, de la Abraham şi Moise, de la David şi de la profeţi, de la acel „mare număr de martori” despre care vorbeşte Scrisoarea către Evrei (c.11 şi 12), în rândul cărora se află Maria, apostolii, martirii şi ceilalţi sfinţi, şi între care Papa ne îndeamnă să luăm loc şi noi, „cu ochii aţintiţi la Isus, începutul şi desăvârşirea credinţei” (Ev 12,2). Şi ce altceva mai important ar trebui să ne spună păstorul poporului lui Dumnezeu pe cale?

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci