Tăcere minunată: editorialul părintelui F. Lombardi la rubrica „Octava Dies”
(RV - 15 octombrie 2011) În golul aparent al tăcerii se poate trăi plinătatea
prezenţei lui Dumnezeu. Benedict al XVI-lea a amintit aceasta în recenta sa
călătorie în regiunea italiană Calabria, dar de mai multe ori a revenit
asupra dimensiunii tăcerii ca experienţă fundamentală pentru a descoperi adevăratul
sens al vieţii. Să ascultăm în această privinţă editorialul părintelui
Federico Lombardi la rubrica „Octava Dies”, săptămânal informativ al
Centrului de Televiziune Vatican - CTV: • La 29 septembrie fusese anunţată
tema reflecţiei pentru Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale din 2012: „Tăcere şi
Cuvânt: drum de evanghelizare”, iar cu câteva zile mai târziu, duminică 9 octombrie,
Papa s-a dus la „Certoza” - Mănăstirea certozină din Serra San Bruno în Calabria ca
să se roage cu monahii certozini în unul dintre locurile cele mai caracteristice ale
spiritualităţii Bisericii, unde - cum spune Priorul comunităţii - de secole se „ţine
aprinsă candela rugăciunii în tăcere şi viaţă ascunsă”.
Nu există antiteză
între tăcere şi cuvânt, între rugăciune şi propovăduire. Căci tăcerea este premisa
esenţială pentru a primi şi pregăti ascultarea Cuvântului. Deoarece sunetul cuvântului
devine semnificativ tocmai prin modulaţia sa intercalată de pauze. Pentru persoana
de azi, cufundată în fluxul unui zgomot continuu - fizic sau mintal -, viaţa monahilor
trezeşte admiraţie şi teamă reverenţioasă, nostalgie de ritmuri şi echilibre de viaţă
pierdute în trecut. În orice caz aproape toţi simt farmecul şi înţeleg - cel puţin
în mod confuz - importanţa esenţială a unui loc unde tăcerea nu echivalează cu gotul
nimicului, ci respiraţie a spiritului, unde devine posibilă sesizarea rotirea tăcută
a sferelor cereşti, şi la sfârşit, adierea „vântului uşor”, a prezenţei lui Dumnezeu,
„Realitatea cea mai reală care există - cum spunea Papa - şi care stă dincolo de dimensiunea
sensibilă”.
În timp ce ne întrebăm despre felul cum putem da aripi „noii evanghelizări”
şi mesajelor sale, să nu uităm că eficienţa lor se naşte din ascultare, ale cărei
premise sunt tocmai în tăcerea plină de realitatea vieţii lui Dumnezeu. Existenţa
ascunsă a monahilor, care - cum spunea mai departe Priorul certozinilor - în Dumnezeu
se simt aproape de toţi oamenii de pe pământ, în special de cei care caută, luptă
şi suferă”, ne însoţeşte şi ne încurajează.