Papa către Fundaţia „Centesimus Annus”: în acest timp de criză, daţi economiei o înfăţişare umană

RV - 15 octombrie 2011) Astăzi mai mult decât oricând, economia are nevoie de familie pentru a fi în serviciul persoanei: a subliniat Benedict al XVI-lea sâmbătă dimineaţă primind în Vatican participanţii la o întâlnire de studiu a Fundaţiei „Centesimus Annus”, centrată pe raportul dintre familie şi întreprindere. Papa a reafirmat că Biserica nu are o reţetă pentru rezolvarea crizei economice, dar creştinii au îndatorirea de a denunţa relele, de a mărturisi valorile şi promova binele comun. Cuvântul de salut a fost adresat Pontifului de preşedintele Fundaţiei, Domingo Sugranyes Bickel.

Dar să revenim. „Familia şi munca sunt locuri privilegiate pentru realizarea vocaţiei omului”. Într-un timp marcat de criză, Benedict al XVI-lea aminteşte că economia trebuie să ţină mereu în consideraţie „interesul şi salvgardarea” familiei, celula primară a societăţii. Şi subliniază cu Exortaţia apostolică a lui Ioan Paul al II-lea „Familiaris consortio” din 22 noiembrie 1981 - deci de acum 30 de ani - îndatoririle fundamentale ale instituţiei familiale:
• Formarea unei comunităţi de persoane; slujirea vieţii; participarea socială şi participarea bisericească. Sunt toate funcţii la baza cărora este iubirea, şi la aceasta educă şi formează familia.

Iubirea deci, adaugă Papa, „este la temelia slujirii vieţii, bazată pe cooperarea pe care familia o dă continuităţii creaţiei”:
• În primul rând în familie se învaţă că atitudinea justă de trăit în sânul societăţii, şi chiar în lumea muncii, a economiei, a întreprinderii, trebuie să fie ghidată de „caritas”, în logica gratuităţii, solidarităţii şi responsabilităţii unora pentru alţii.

„Solidaritatea înseamnă înainte de toate a se simţi toţi responsabili de toţi”, repetă Papa citând din enciclica sa „Caritas in Veritate”. Solidaritatea, prin urmare, „nu poate fi delegată doar Statului”:
• În această perspectivă familia, din simplu obiect, devine subiect activ şi capabil să aducă aminte de „chipul uman” pe care trebuie să-l aibă lumea economiei.

În situaţia dificilă pe care o trăim, constată apoi cu amărăciune Papa, „asistăm, din păcate, la o criză a muncii şi economiei care este însoţită de o criză a familiei”. Pontiful, ca semnale ale acestei profunde stări de neajunsuri citează „conflictele cuplului, cele dintre generaţii, cele dintre timpii familiei şi pentru muncă, criza locurilor de muncă”. Situaţii ce „creează o situaţie complexă de nemulţumire ce influenţează însăşi trăirea socială”:
• E nevoie, de aceea, de o nouă sinteză armonioasă între familie şi muncă, căreia doctrina socială a Bisericii îi poate oferi contribuţia sa preţioasă. În Enciclica „Caritas in Veritate” am subliniat cum modelul familial al logicii iubirii, gratuităţii şi dăruirii de sine trebuie extins la o dimensiune universală.

Atât piaţa cât şi politica, observă Papa, „au nevoie de persoane deschise la darul reciproc”. Şi avertizează că iniţiativele economice, „deşi fără să nege profitul”, trebuie „să meargă dincolo de logica” profitului ca scop în sine. Desigur, adaugă, nu este sarcina Bisericii a defini căile pentru înfruntarea crizei în act”:
• Totuşi creştinii au îndatorirea să denunţe relele, să mărturisească şi să ţină vii valorile pe care se întemeiază demnitatea persoanei şi să promoveze acele forme de solidaritate care favorizează binele comun, pentru ca umanitatea să devină tot mai mult familia lui Dumnezeu.

Papa nu a omis în fine să pună accentul pe rolul familiei pentru noua evanghelizare. Ea, familia, este reflecţia Pontifului, „nu este simplu destinatara lucrării pastorale, dar este protagonista noii evanghelizări, chemată să ia parte la evanghelizare în mod propriu şi original”, punând „în serviciul Bisericii” şi al societăţii „propria existenţă şi propria activitate, ca intimă comunitate de viaţă şi de iubire”.

Aici serviciul audio:

rv/A. Lucaci