Beatificarea călugăriţei spaniole Ana Maria Janer Anglarill, "exemplu mereu actual de caritate creativă"

RV 08 oct 2011. "O femeie care a devenit un exemplu de caritate creativă": este una din definiţiile pe care card. Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, a rezervat-o Anei Maria Janer Anglarill, călugăriţă spaniolă care a fost beatificată sâmbătă la Sf. Liturghie prezidată de prelatul catolic în orăşelul La Seu d'Urgell, în comunitatea autonomă spaniolă a Cataloniei.

Serviciul lui Alessandro De Carolis:
• "Există bărbaţi şi femei care, asemeni unor comete luminoase de bine, lasă în urmă o dâră ce nu se va şterge niciodată, persoane care în locul pasiunii de sine au pasiune arzătoare şi absolută faţă de ceilalţi. Nu s-ar putea vorbi altfel despre Ana Maria Janer Anglarill, o catalană care traversează veacul al XIX-lea semănând în patria sa spitale, şcoli şi case de primire, pentru că oricine – sărac sau bolnav, în zorii sau la apusul vieţii – avea dreptul la o parte din inima ei şi din inima celor care i-au fost alături în aventura carităţii. Trasând la omilia Sfintei Liturghii de beatificare un profil biografic, card. Amato a subliniat cum în ochii celor care aveau să devină surorile Sfintei Familii de Urgell, întemeiate în 1859, Ana Maria dăduse deja dovada personală şi convingătoare a unei persoane consacrată întrajutorării. Card. Amato:
• "Benedict al XVI-lea afirma că Maica Janer era 'o femeie puternică, smerită, bogată în milostivire faţă de toţi, mai ales de cei nevoiaşi şi bolnavi'. Se poate adăuga faptul că în ea, 'fiică a poporului catalan', virtuţile caracteristici ale patriei sale – precum neobosita capacitate de muncă, calităţile excelente de organizare şi conducere, cordialitatea deosebită faţă de toţi – au fost ridicate la un nivel şi mai înalt de marea iubire pe care o nutrea faţă de Dumnezeu şi de aproapele".

Maica Ana Maria Janer nu a fost cruţată de valul prigonirii. Conflictul carlist şi războiul civil care au atras asupra Spaniei în secolul XIX foame, moarte şi ciumă, au afectat grav şi ţesutul eclezial, după ce, în 1836, au fost scoase în afara legii toate ordinele şi congregaţiile religioase. Maica Ana Maria a ajuns în exil în Franţa, dar n-a cunoscut surghiunul iubirea ei faţă de acel Isus pe care a făgăduit să-l iubească şi pe care acum îl vedea suferind în tinerii handicapaţi şi orfanii de război. "Marea virtute a carităţii – a spus card. Amato la predică – era însoţită de umilinţă, mica dar indispensabila virtute care dă autenticitate la trăirea carităţii. Pentru călugăriţele congregaţiei sale - astăzi prezentă în Centrul şi Sudul Americii, în Guinea Ecuatorială, Andora, Italia şi, desigur, Spania - Maica Janer Anglarill trasează un parcurs de trăire prin care să devină "binevoitoare, paşnice, sociabile şi blânde" faţă de toţi. Cu alte cuvinte, să scoată din adâncul inimii tezaurul cel mai preţios al unei fiinţe umane, comoara cea mai sigură a unui creştin. Din nou, card. Amato:
• "Surorile congregaţiei Sfânta Familie de Urgell merg astăzi cu curaj şi creativate în întâmpinarea noilor forme de sărăcie, prezente în Europa noastră, în familiile dezmembrate, în emigraţia tot mai mare, în lipsa unei deschideri transcendentale a vieţii, în pesimismul steril care răpeşte tinerilor entuziasmul viitorului".

Aleasă superioară a propriei congregaţii la vârsta de 80 de ani, la expirarea mandatului, în 1883, Maica Janer Anglarill, deşi era fondatoare, a devenit din nou o simplă călugăriţă, făcând curăţenie la bucătărie sau pe coridoarele mănăstirii, cu aceeaşi dăruire devenită exemplară:
• "Fericita Ana Maria Janer este şi o busolă care ne orientează spre cei nevoiaşi, care şi astăzi sunt foarte numeroşi, pentru că şi astăzi există oameni suferinzi de foame şi sete, bolnavi, emigranţi şi la închisoare. Biserica este prietena celor nevoiaşi iar braţele ei sunt întotdeauna gata să-i primească".

Aici, serviciul audio: