Benedict XVI despre Sfântul Bruno: în tăcerea rugăciunii se naşte sensul adevărat al cuvintelor

RV 06 oct 2011. Biserica Catolică celebrează la 6 octombrie comemorarea liturgică a Sfântului Bruno, preot, fondatorul ordinului certozin. Duminica viitoare, 9 octombrie, Benedict al XVI-lea va vizita mănăstirea certozină de la Serra di San Bruno (sudul Italiei) unde la ora 18.00 va prezida rugăciunea Vesperelor împreună cu călugării ordinului întemeiat de Sf. Bruno în anul 1084.

Profilul uman, eclezial şi monastic al Sf. Bruno este un punct de reper şi pentru papa Benedict al XVI-lea, care la o sfântă Liturghie din 2006 pentru comemorarea acestui sfânt de origine germană, a împărtăşit credincioşilor o pagină de spiritualitate liturgică. Predica papei a avut ca punct de plecare rugăciunea zilei în care Biserica se roagă: "Dumnezeule atotputernic, tu l-ai chemat pe sfântul Bruno, preot, ca să te slujească în tăcere şi singurătate; prin mijlocirea lui, ajută-ne ca, după exemplul lui, să trăim mereu uniţi cu tine în mijlocul ocupaţiilor de fiecare zi".

Originar din Köln, profesor de teologie şi filosofie, chemat de papa Urban II să-i fie consilier, Bruno a refuzat să devină episcop pentru a nu fi cuprins de marile ambiţii care marcau epoca tensionată a învestiturilor bisericeşti. A preferat tăcerea şi contemplaţia, pentru ca intimitatea cu Dumnezeu să-i transforme întreaga fiinţă. Observa Benedict XVI:
• "Tăcerea şi contemplaţia – caracteristici ale Sfântului Bruno – servesc la a găsi, în împrăştierea de fiecare zi, această adâncă, continuă uniune cu Dumnezeu; (…) în mulţimea de cuvinte a timpului nostru (…), în inflaţia de cuvinte, servesc la a face prezente cuvintele esenţiale. În cuvinte, să facă prezent Cuvântul, Cuvântul care vine de la Dumnezeu, Cuvântul care este Dumnezeu" (Predică, 6 octombrie 2006).

În tăcere, continua Sfântul Părinte, cuvintele noastre sunt supuse purificării, devin mici în faţa măreţiei lui Dumnezeu, pentru ca astfel Cuvântul său să fie ascultat în lume "şi în acest fel, suntem îndemnaţi la acest drum de renunţare la cuvintele noastre, la acest drum de purificare, pentru ca cuvintele noastre să fie doar un instrument prin care Dumnezeu să poată vorbi". Tăcerea Sfântului Bruno ne conduce spre un fel de vorbire "castă", curată, nu plină de sine, nici în căutare de gratificare ci pătrunsă de adevăr:
• "Cu alte cuvinte, spunea Benedict al XVI-lea, a vorbi pentru a primi aplauze, a vorbi orientându-se spre ceea ce oamenii vor să audă, a vorbi din ascultare faţă de dictatura opiniilor comune, este considerat ca un fel de prostituire a cuvântului şi a sufletului. 'Castitatea' înseamnă a nu se supune acestui standard, a nu căuta aplauze, ci a căuta ascultarea faţă de adevăr" (Idem).

Sfântul Bruno, în cele din urmă, nu face altceva decât să ne arate calea lui Isus, ale cărui cuvinte coboară din tăcerea rugăciunii, pe Munte, din intimitatea sa cu Tatăl:
• "Din această tăcere a comuniunii cu Tatăl, din modul său de a fi cufundat în Tatăl, iau viaţă cuvintele (…). Domnul ne invită să urcăm împreună cu El pe Munte şi, în tăcerea sa, să învăţăm încă o dată adevăratul sens al cuvintelor" (Predica, 6 octombrie 2006).